Mihaela Delafizio – final

Ultima parte – ultima procedură

Aşa, după cum spuneam…

În colanţi roşii şi miros de ţigară Mihaela mă luă la manipulat în vederea procedurii numărul doi.

Gamba mea captivă recepţionă o furnicătură fină şi gura mea păcătoasă solicită învârtirea butonului răspunzător de intensitatea curentului în sensul de la mic la mare. Mihaela fu promptă pentru întâia oară şi urmareaa fu măcar dureroasă pentru muşchiul meu destul de firav. Am reuşit să cer îndurare şi învârtirea în sens invers a butonului şi-am primit întocmai plus următoarea replică: „eiii, nu mă freca acuma! ba mai tare, ba mai încet, ce-i asta?!, nu vezi că mă grăbesc?”. Şi dusă a fost.

Mihaela m-a abandonat şi odată cu ea şi reţinerile pe care le avem în ceea ce o priveşte.

Mihaela Delafizio e incapabilă din punct de vedere intelectual. Fără îndoială!

Procedura numărul doi a decurs aproape ca la carte şi s-a încheiat în deja obişnuita lipsă a Mihaelei. Aşa că am plecat la kinetoterapie.

Mihaela Delafizio şi hamleţii ei roşii şi-au justificat lipsa din sala de fizioterapie prin prezenţa în sala de kinetoterapie.

La kineto activitatea e mai intensă şi mai în grup şi necesită indicaţii dese din partea asistentei. Mihaela, nefiind capabilă de a procesa evidenţe precum aceasta, a dat o cu totul altă „culoare” stării din sală. În nu mai mult de zece minute Mihaela a reuşit să consume mai mult aer decât ceilalţi şaşe cetăţeni (cu mine şapte) din sală şi să vorbească semnificativ mai mult decât ar fi putut cineva asculta. Din fericire, nimeni n-o asculta.

În primele două minute în care, spre ruşinea mea, am ascultat-o, Mihaela i-a spus omoloagei sale de la kineto că ea se simte „bună”, că are un fizic de invidiat şi că pentru vârsta ei arată mult prea ca lumea.  Fără a fi meschin ţin să vă spun că Mihaela Delafizio nu arată cu nimic mai bine decât o oarecare Mariana Delacurăţenie sau o oarecine Crenguţa Delaacatiste şi, nicidecum!, nu poate fi invidiată la fizic de altcineva decât de oana (g)ro(h)man. Mihaela e o femeie banală, banană şi, atunci când nu e Delafizio, autistă!

Mihaela Delafizio mai are de prăjit la mine trei zile după care va rămâne Mihaela Şiatât, iar pentru ea nu merită să intru în arest.

Mihaela Delafizio m-a prăjit până m-am apucat din nou de scris, iar pentru asta merită mulţumiri.

Cum nu am enunţat reclamaţii consider că nici mulţumiri nu sunt nevoit să aduc, deci suntem chit!

Anunțuri

19 responses

  1. Hehe, ii multumesc eu Mihaelei pentru ca m-am delectat cu aceste doua articole 😛
    Siiiii imi pare rau, totusi, pentru neprofesionalismul ei in situatia sanatatii tale …

  2. Pingback: Susţin moţiunea! « joy

  3. daca prajeala administrata de Mihaela Delafizio te-a facut sa scrii… atunci ii multumim pe de-o parte. Dupa care ar trebui s-o calcam pe cap…

    Facand o descriere a Mihaelei ai descris foarte bine sistemul sanitar romanesc…

  4. Pingback: 1989 vs. 2010. Trecut versus prezent! « joy

  5. Avicenna(medicul orientului) spunea ,,Daca oamenii isi exerseaza corpurile prin munca si miscare la momente potrivite , ei nu vor mai avea nevoie nici de medici, nici de remedii’’’ insa cati asculta acest sfat. Abia dupa ce ii cuprind disperarea recurg la un kinetoterapeut. Si mamele ar trebui sa inteleaga ca o viata sanatoasa nu duce decat la un copil sanatos.
    Aveti incredere in oameni pregatiti pentru astfel de terapii.

  6. Acum nu trebuie să generalizăm sau să definim sistemul sanitar românesc, având ca bază o oarecare incompetentă ce s-a trezit aruncată în meseria de kinetoterapeut şi nu „chemată” de pasiunea de a face bine, încălcând până la ultima literă din „Jurământul lui Hipocrate”.
    Aceasta este realitatea şi trebuie să ne conformăm. Nu toţi facem ceea ce ne place şi nu toţi reuşim să ne prefacem că ne place ceea ce facem, însă vrem nu vrem şi datorită conjuncturilor, trebuie să ne comportăm profesional.
    Bine ai revenit!

  7. Pingback: A uita, uitare… « joy

    • =))) da, chiar asa. tare ultimul comentariu.

      sigur nu vrei sa te mai prajeasca? la pofta cu care povestesti mai ca te-as lua drept masochist daca n-as stii mai bine.
      dar mai stii… 😀

  8. Pingback: Consecinţele flagelului FMI! România, încotro? « joy

  9. Pingback: Festivalul "Cerbul de aur" Brașov (I) | Blogul lui Nea Costache

  10. Pingback: Bilant 2010 | Blogul lui Nea Costache

  11. Pingback: AM, CUM SĂ N-AM… | Blogul lui Nea Costache

  12. Pingback: Leapșa anului: BLOG DE BLOG – cele mai bune bloguri din 2010 | Blogul lui Nea Costache

  13. Pingback: Că tot sunt reduceri... | Blogul lui Nea Costache

  14. Pingback: Blogosfera alături de Paul Ispas | Blogul lui Nea Costache

  15. Pingback: Un paradis natural mai putin cunoscut | Blogul lui Nea Costache

  16. Pingback: Cum m-am bătut cu Universul | Vai România!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s