Cine vinde-n valea seacă…

Inocenţa mea adolescentina are o simpatie deosebită pentru mine, motiv pentru care, oricât aş încerca să-i fiu antipatic, ea persistă în a mă însoţi peste tot. Candoarea, în schimb, m-a părăsit cu mult înainte să aflu că am avut-o şi că se numea astfel.

Vacanţa de dinaintea ultimului an de liceu mi-a oferit primul prilej de a-i da papucii propriei mele inocenţe. N-am reuşit.

Faptul că mi-au mijit primii floci la axilă (încă nu mi-e clar ce e aia) mi-a dat puţin curaj şi ceva semne de masculinitate. Într-un acces de bărbăţie m-am hotărât că e cazul să-mi caut o activitate sezonieră din care să scot şi ceva parale, aşa că am investit nişte mărunţiş într-un ziar de anunţuri. După ce am „prospectat” oferta am pus mână pe telefon şi, spre totala mea surprindere, am fost chemat la interviu în aceeaşi zi. După 10 minute am fost angajat pentru o activitate destul de neclară, pe care am început-o în dimineaţa zilei următoare.

Pe la 8 am ajuns la „sediu” unde, fără prea mari formalităţi, m-am trezit Citește în continuare