Mihaela Delafizio – final

Ultima parte – ultima procedură

Aşa, după cum spuneam…

În colanţi roşii şi miros de ţigară Mihaela mă luă la manipulat în vederea procedurii numărul doi.

Gamba mea captivă recepţionă o furnicătură fină şi gura mea păcătoasă solicită învârtirea butonului răspunzător de intensitatea curentului în sensul de la mic la mare. Mihaela fu promptă pentru întâia oară şi urmareaa fu măcar dureroasă pentru muşchiul meu destul de firav. Am reuşit să cer îndurare şi învârtirea în sens invers a butonului şi-am primit întocmai plus următoarea replică: „eiii, nu mă freca acuma! ba mai tare, ba mai încet, ce-i asta?!, nu vezi că mă grăbesc?”. Şi dusă a fost.

Mihaela m-a abandonat şi odată cu ea şi reţinerile pe care le avem în ceea ce o priveşte.

Mihaela Delafizio e incapabilă din punct de vedere intelectual. Fără îndoială!

Procedura numărul doi a decurs aproape ca la carte şi s-a încheiat în deja obişnuita lipsă a Mihaelei. Aşa că am plecat la kinetoterapie.

Mihaela Delafizio şi hamleţii ei roşii şi-au justificat lipsa din sala de fizioterapie prin prezenţa în sala de kinetoterapie.

La kineto activitatea e mai intensă şi mai în grup şi necesită indicaţii dese din partea asistentei. Mihaela, nefiind capabilă de a procesa evidenţe precum aceasta, a dat o cu totul altă „culoare” stării din sală. În nu mai mult de zece minute Mihaela a reuşit să consume mai mult aer decât ceilalţi şaşe cetăţeni (cu mine şapte) din sală şi să vorbească semnificativ mai mult decât ar fi putut cineva asculta. Din fericire, nimeni n-o asculta.

În primele două minute în care, spre ruşinea mea, am ascultat-o, Mihaela i-a spus omoloagei sale de la kineto că ea se simte „bună”, că are un fizic de invidiat şi că pentru vârsta ei arată mult prea ca lumea.  Fără a fi meschin ţin să vă spun că Mihaela Delafizio nu arată cu nimic mai bine decât o oarecare Mariana Delacurăţenie sau o oarecine Crenguţa Delaacatiste şi, nicidecum!, nu poate fi invidiată la fizic de altcineva decât de oana (g)ro(h)man. Mihaela e o femeie banală, banană şi, atunci când nu e Delafizio, autistă!

Mihaela Delafizio mai are de prăjit la mine trei zile după care va rămâne Mihaela Şiatât, iar pentru ea nu merită să intru în arest.

Mihaela Delafizio m-a prăjit până m-am apucat din nou de scris, iar pentru asta merită mulţumiri.

Cum nu am enunţat reclamaţii consider că nici mulţumiri nu sunt nevoit să aduc, deci suntem chit!

Anunțuri

Mihaela Delafizio

Prima parte – prima procedură

Mihaela lucrează la fizioterapie şi meritul ei cel mai însemnat este acela de mă fi determinat pe mine să scriu ceea ce urmează. Interesant e că niciun alt eveniment din ultimele câteva luni nu a dus la o astfel de urmare şi, fapt cât de cât relevant, niciun altul nu a beneficiat de reparaţia capitală suferită de claviatura aparatului de la care scriu, adică laptop-ul.

Mihaela Delafizio se ocupă de o parte a reparaţiei spatelui meu sau cel puţin Citește în continuare