Grig Carefacepişu

Grig Carefacepişu – prima parte

 

Grig şi-a trăit prima poluţie în lipsă. Poate asta nu s-ar fi întâmplat dacă somnul profund nu ar fi fost pentru Grig ceea ce fluturele este pentru omidă, adica un scop în viaţă.

A doua poluţie, a treia, a patra, ba chiar şi-a cincea l-au lăsat la fel ca şi prima: rece! Şi puţin ud.

La serbarea de sfârşit de an, gătit frumos de a sa mamă, Grig s-a prezentat cu somnolenţa la cote maxime. Da’ ce spun eu, maxime?!, când, de fapt, Grig dormea de-a-n picioarelea rezemat de gardul şcolii… Cu greu a reuşit s-ajungă în faţă când l-au chemat să-şi ia premiul (al II lea) şi nu mult i-a lipsit să adoarmă-n direct, fix pe podium, dar, deranjat de agitaţia din jur, a găsit o urmă de energie pentru a reveni la locul său (unde, fără nicio jenă, a adormit). Tot prin somn si tot în lipsă Grig a ajuns în clasă pentru a serba, împreună cu ai săi colegi, sfârşitul de an sau, mai bine zis, intrarea în vacanţă. Deşi în timpul anului Grig ocupa loc în al patrulea rând, de serbat a serbat din prima banca de la uşă, bineînţeles, dormind. Condiţiile improprii somnului l-au obosit într-atât de tare încât au declanşat în mintea lui, contrar oricăror aşteptări, starea de sete. După prima sticlă de cola evacuată l-a lovit ureea, în drum spre baie l-a lovit lenea, în baie şi-n linişte l-a lovit somnul, deci a adormit ignorând cu totul scopul prezenţei sale acolo.

Pe măsura ce igrasia prindea contur în pantalonii lui Grig, acesta, cărat cu năduf şi Citește în continuare