Ce nu e corect în secs?

N-am a vă oferi lecţii de viaţă în materie de secs pentru că eu îs mai de modă veche şi gândurile mele pe această temă v-ar plictisi teribil. Prin urmare vă voi destăinui din învăţăturile moderne ale diverşilor blogări sau autori de articole prin cele reviste, învăţături pe care le-am căpătat fără voia mea într-o pauză de masă şi de discernământ.

De când cu blogurile astea, confidenţele juvenile nu mai ajung la urechile mamei, surorii, fratelui sau colegei de bancă, ci iau instant calea postărilor pe blog. N-am găsit încă autorul care să dea în vileag prima poluţie, n-am găsit nici autoarea care să divulge prima masturbare şi nici n-am dat de urma vreunui articol pe tema ” am scăpat de aţă”/”mi-a dărâmat zidul”, dar am găsit suficiente articole scrise (incomparabil mai puţine decât cele copiate) de puşti şi puştoaice pe teme secsuale. Probabil nu va mai dura mult până când copiii vor da lecţii despre intrarea la menopauză, despre volumul scrotului la pensionari şi Citește în continuare

Din două, una!

Etatea blogerului din mine e la faza în care de-abia mi-a mijit la puţulica virtuală un perişor gălbui. Vă daţi seama că, în atari condiţii, părerea mea despre bloguri poate fi trecută cu vederea şi considerată nefondată. Deci, pentru a nu-mi asuma riscul de-a sta la colţul blogosferei pe coji de nuci de cocos importate din nu-ştiu-ce farmville, voi prelua şi eu atitudinea altora.

Am observat că blogării au o pasiune pentru leapşă. Până acum am fost părtaş doar la una, da’ şi la aia am fost veriga slabă. Ieri, spre surprinderea mea, am trecut de la „o” la „mai multe”. Adica două.

De unde a pornit, habar n-am!, cert este că eu am primit-o de la o domnişoară care scrie, după spusele proprii, pentru ea şi pentru popor. Mă regăsesc în popor şi-am vizitat blogul ei, m-a „prins” cu gândurile ei înşirate frumos în articole şi, cum-necum, mi-am făcut un obicei să trec pe la ea.

Acuma eu ar trebui să Citește în continuare

Ne trezim şi noi?

Pentru toţi cei cărora le este greu a se exprima în limba română, maghiarii şi secuimea din ROMÂNIA oferă o soluţie aşa de modernă încât pe mine mă depăşeşte. Soluţia asta se cheamă „limba maghiară” şi se adresează tuturor locuitorilor din spaţiul carpato-danubiano-pontic.

Pentru ignoranţi, neinformaţi şi curioşi trebuie făcută precizarea că limba maghiară e singura din lume care a reuşit performanţa de fi mai urâtă (a se citi hidoasă) decât însăşi limba rusă. Pentru orice vorbitor, cititor şi/sau scriitor de limba română, soluţia hunilor nu poate fi decât o glumă proastă sau o jignire.

Istoria ne-ar putea ajuta să înţelegem cum s-a ajuns aici. Eu istorie nu ştiu, dar îmi imaginez: Citește în continuare

Mai zi ceva…

V-am mai spus că am o relaţie specială cu operatorii giesem? Acum vă aduc aminte:

Acu vreo două dimineţi când îmi sorbeam absent prima cafea, îmi sună telefonul. Număr cu prefix 037, exact ceea ce nu-ţi doreşti la ora 9 !

– alo, bună ziua!, sunteţi domnul abonat?!

– bună ziua!, încă mai sunt domnu’ abonat…

– am o veste foarte bună pentru dumneavosatră!

– veste mai bună decât că nu aveţi nicio veste, sigur nu aveţi!, dar vă ascult…

– pentru că sunteţi un client vechi, ne-am gândit să vă facem o ofertă specială..

– mă simt flatat!

– după cum vă spuneam…. avem o ofertă pentru telefonie fixă.

– domnişoară, vă refuz..

– nu se poate! e o ofertă excelentă: veţi avea mii de minute, veţi Citește în continuare

C-o daltă toţi suntem datori!

Statul român ne-a pregătit ceva: nu mai putem trăi din amintiri! Pur şi simplu nu sunt profitabile, nu se pot impozita şi nici acciza, deci sunt inutile.

Constantin Brâncuşi a crezut altceva şi ne-a lăsat, undeva la Târgu Jiu, o sumă de amintiri la care a trudit cu dalta şi cu sufletul, cu patimă şi har. Ce alţii au făcut cu pana,cu arcuşul sau cu pensula, Brâncuşi a făcut cu dalta. Şi-a făcut atât de bine incât astăzi se numeşte patrimoniu. Patrimoniu e moştenirea spirituală a unui popor, iar legile actuale descriu clar că orice moştenire trebuie impozitată! Deci: cine a moştenit? Poporul român! Păi, poporul român să plătească!

Cum-necum, statul nu a găsit calea legală de a lua bani de la români pentru patrimoniu aşa că, de oftică, a decis înscrierea unor monumente precum cele de la Târgu Jiu în programul de casare. Prima etapă e cea a abandonării şi oricine trece prin Târgu Jiu sau pe blogul lui Nea Costache poate constata că s-a scurs demult. A doua etapă este cea a declasificării monumentelor până la gradul de structuri pietroase cu risc seismic extrem şi, apoteotic, etapa a treia şi cea din urmă va consta în dinamitarea imediată, aruncarea la groapa de gunoi şi ridicarea unui mall omagial.

Cei care astăzi se gândesc cu groază la un astfel de scenariu vor încerca mai târziu, după ce el va fi înfăptuit, să repare această colosală stricăciune. Şi vom porni cu toţii spre munţi, cu dălţile în mâini, pentru a Citește în continuare

Povesti di la ţarî

Tăuteştiu-i un cătun mai măricel ori un sat mai mititel – de’ajiuns di măricel sî aibî o bisăricî, prea mititel ca sî mai aibî ş-un popî. La Tăuteşti popa vinia rar ş-atuncia numa’ la pomanî şî c-o căruţî di dascăli după dânsu.

Astea sî-ntâmplau cînd eu ieram un copchil ‘nalt cam cât cânili şî fugărem gâştili la iaz şî porcii la coteţ.

Bisărica iera pi dial şî călcam pi’acolo la fel di des ca şî popa şî’atuncia dus cu arcanu’. Tataia neu citea din biblie mai tăt timpu’ şî sî ostenea sî Citește în continuare

Aţi auzit?

Ferice de cei care nu au auzit încă expresia :” trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul”; ferice şi de cei care au auzit-o şi-au înţeles-o; nu ferice de cei care au auzit-o, dar n-au înţeles-o.

Pe mine această expresie nu mă face nici mai fericit, nici mai nefericit, mă face doar să-mi pun întrebări.

Cum adică „ne ocupă tot timpul”? Adica am putea să facem şi ceva mai bun decât să trăim? În timpul vieţii ne-am fi dorit să mai şi murim din când în când pentru ca viaţa să nu ne ocupe tot timpul?…

Da’ oare cetăţenii din alte ţări, ce fac? Viaţa lor nu le ocupă tot timpul? Să fie românii singura naţie care Citește în continuare

Pentru ţară şi popor

Calitatea mea de filosof ambulant nu mă recomandă pentru abordarea unor astfel de subiecte. Calitatea mea de român, da.

Ţara nu este un bun al cetăţeanului sau o vacă de muls individual şi nici un subiect de luat în râs. Cine nu înţelege aceste noţiuni  nu este altceva decât un cetăţean egoist, ignorant şi redus mintal. Fără alte comentarii!

Orice lucru deţine valoare şi defecte, deci orice lucru suportă critici. Singurul lucru care poate fi Citește în continuare

Poate aveţi timp…

Poate aveţi timp să citiţi si altceva. Altceva decât critici şi ironii, bestsellere şi articole senzaţionale; altceva scris altcumva despre România şi despre români.

Mândria de a fi român nu e moft, nu e obligaţie, nu e cerinţă. Mândria de a fi român e opţiunea logică a celor care găsesc mult mai multe motive pentru a-şi iubi şi respecta ţara decât pentru a o huli.

Fiţi mândri şi citiţi!