Motto:
„Ce-aş mai şi-aş mai până n-aş mai,
Şapte nu te-ar cum eu te-aş…
De când nu ne-am mai…, tu te-ai mai?
Nu m-am mai, da’ mai că m-aş!”.
Odinioară, preludiul cu bătaie lungă începea la coasă, la horă sau la şezătoare şi se răsplătea în căpiţa de fân, în şură sau în pod. Sau nu se răsplătea deloc.
În epoca modernă, preludiu pe poziţie mult prea viitoare a dispărut aproape complet. Acuma totul se rezumă la un suc, la o cafea, un movieplex sau un club. Sau la nimic. Ăi mai înapoiaţi persistă în a pierde timpul de pomană cu plimbări, cu flori, cu discuţii fără sens şi mesaje fără număr şi de-abia, hăăt! pe la a nu-ştiu-câta întâlnire îndrăznesc să dea jos textila. Pentru ce atâta bătaie de cap, nu-nţeleg!
Pudismul nu mai este demult o virtute, ba aproape a devenit un defect. O fată candidă poate însemna cel mult o arătare spongioasă, şi asta doar pentru cei care au deschis din curiozitate almanahul medical, în restul cazurilor e doar o vulvă proastă. Un băiat mai puţin îndrăzneţ e fie papagal, fie onanist (sinonim al cuvântului folosit de adevăraţii onanişti, acei Onan Barbarul ai epocii moderne).
Mărturisirile despre realizările sexuale au fost supuse, la rândul lor, modernizării.
Dacă pe vremuri Ion vroia să-i spună lu’ Petrică ce-a făcut el cu Ileana-n pod, îl chema la el şi după ce uscau două-trei pahare, plin de curaj şi lipsit de pudism, Ion se destăinuia în cel mai vulgar mod posibil: uăi petricî, tu ştii cum băgam în ea??! – nu uăi…cum? – uăi petrică, băgam gospodăreşti! aşa di gospodăreşti câ-i săreau floacile di la dodoaşcî precum paili di la treierătoare uăi!. Urât!
Astăzi în schimb, astfel de exprimări nu mai au ce căuta în discuţiile despre sex. Acţiunea nu se mai petrece în pod, nu cu Ileana, ci cu Ely sau Lia (sau cu amândouă) şi nu Ion îi povesteşte lu’ Petrică, ci Scamă lu’ Gorilazzz. Textual, cam aşa: coaie, am rupt vulva-n ea! bună golanca!, s-o vezi cum sare-n măciucă de zici că-i picamăr sau aşa ceva…oricum, i-am dat-o original de tot! – bravo coaie, eşti tare! – păi cum plua mea, normal că sunt!. Deja nu mi se mai pare deloc urât ce-a spus Ion.
Sătui de atâta onanism şi nervoşi că nici măcar nu ştiu ce-seamnă, toţi de „scamă” şi alde ei au făcut front comun pentru a rupe cât mai multe vulve în modul lor original. Cu mici excepţii, cei mai mulţi rup vulvele pe redtube ziua, iar noaptea pe hustler sau tv1000.
Până la urmă chestiunea se rezumă la ceea ce faci în timpul preludiului şi a postludiului, nu la ce faci în timp ce faci, că la aia se pricepe tot onanul.
P.S.: de la un onan ca toţi ceilalţi pentru toţi onanii sub acoperire, dedic bancul cu fânu’, că pe ăla cu iarba l-am uitat.
Vai România! 
🙂 Să ştii că te citesc zilnic chiar dacă nu comentez! şi „coaie” nu se scrie aşa, se scrie aşa: „coae”. Nik nu ştii, nu-ş cât am să te mai învăţ!
eu fac parte din categoria celor care prind greu şi uită repede, deci ai treabă, nu glumă! 😉
Pe vremea cand eram eu ciutac (nu, nu bulgar turcit ci un neterminat), un prieten mai cu experienta mi-a zis o chestie-„doar labagii sunt laudarosi si mitomani”. Asa ca, nu stiu cum o fi cu pizdulici proaste-gramada, dar o femeie adevarata nu-si rupe vulva c-un coae d-asta. Parerea mea! 😉
corect!
Hm, interesant! Dacă tot ai făcut o paralelă cu trecutul:
Textul de lege ce sancţiona violul, în perioada domnitorului Nicolae Mavrocordat:
“Celui ce va fi prins cu stromeleagul învârtoşat primprejurul părţilor fătătoare ale muierii i se va tăia scârbavnicul mădular, întru veşnica lui nefolosinţă.”
Buun. Acum una şi mai şi:
Textul de lege ce sancţiona violul, în perioada domnitorului Stefan cel Mare:
“Velcare sau velcine va îndrăzni a se năpusti asupra tinerelor fete cu shtrumeleagul învârtoshat, predepsit va fi de lege prin tăierea scârbavnicului mădular şi aruncarea lui la reţe”.
Volodea, mă întreb de ce la raţe? De ce nu la câine? Sau la porc?
Hai că eşti tare! Te invit pe la mine să citeşti primele două capitole din romanul ce-l scot în mai, Blestemul Şarpelui. Nu e despre scârbavnicul mădular dar… Lasă şi o vorbă bună în urmă; desigur, dacă o merit.
nu pot să nu mă-ntreb cum înjurau oamenii în vremurile alea.. :).
Mă pornesc spre tine imediat.
Te invit să citeşti şi ultimul articol, poate cel mai bun de până acum. Cred că te vei enerva dar… asta e ”ţărişoara”. Eu aştept cu nerăbdare următorul tău post.
E bine că ai citit şi articolul dar eu mă refeream la două capitole din carte şi acestea sunt pe altă pagină, cu titlul Blestemul Şarpelui. Dar, desigur, le poţi citi într-un moment de relaxare pentru că sunt 25 de pagini. Mulţumesc mult! Vorbele astea, venite din partea ta nu pot decât să mă încurajeze.
Le voi citi cât de curând şi le voi reciti când va ieşi cartea.
Sper să te încurajeze în primul rând nobleţea scopului tău şi abia mai apoi aprecierile mele, chiar dacă sunt sincere şi justificate.
Mult succes!
foarte tare postul 😆
Chiar dacă tinerețea e irosită pe cei tineri, după cum nenea Oscar Wilde zicea ȋntr-un moment de ciudă pe ăi mai tinerei, eu mi-s de părere că lipsa de experiență ȋn toate cele, face deliciul acestei frumoase etape din viața noastră.
Toate prostioarele și tot ce nu ne-am fi dorit să se ȋntample ȋn tinerete le punem, acum, pe seama imberbității și teribilismului caracteristic vârstei. Deci, nu ține de un anumit registru semantic detalierea unei experiențe sexuale, ci de instinctul, animalic pot spune, de fălire și de auto-erecție pe un piedestal al supremității masculine. Cum lucrurile evoluează, la fel și limbajul folosit. Iar legat de limbaj… diferă de la persoane la persoane. Ţine de cât de la modă e vorbirea (coolisme) și de nivelul de educație, ȋnsa exprimă același lucru și chiar dacă nu face cinste, e normal și pur omenesc.
Servus Vlad!
In frumoasa ta postare, barbatii se lauda cu victotiile repurtate in lupta cu vulva, acel obiect atat de util noua, barbatilor, in fatza careia, vrem, nu vrem, toti facem matanii!
Ei, uite, iti zic si eu una olteneasca, in care, de data asta, fata este cea care-l pacaleste pe baiat
Păcăleala Măriii
– Ce-ai tu Mărie mamă de râz’ într-una, ha? Ce-ai de râs într-una?
– De, mamă…
– Cân’ pleci cu vacile la câmp, râz’, cân’ vii cu iele acas’, râz’… Ce tot ai de râz’?
– De, mamă…
– Cân’ coşi la ia aia a ta, iar râz’ ca proasta! Ce tot ai?
– De, mamă…
– Şi cân’ dai cu mătura pe bătătura râz’! De-un an o ţâi tot într-un ras! Ce tot ai?
– Maaamă, cân’ ţ’-oi spune, te prăpădeşti şi dumneatale de râs!
– Spune fato!
– Păăăi… de-un an de zâle, îl tot mint pe Ion al daichii Frusâna că-l iau de
bărbat… şi…iel mă regulează degeaba! Păi nu-i de râs?
Ai vazut cum a fost pacalit prostu’ de Ion?
Pingback: Martisor « Ganduri pentru noi