Trei vaci daltoniste

N-a fost odată şi nici niciodată, da’ eu am aflat şi vă spun şi vouă:

Aproape Verde Împărat s-a născut cu dinţi de lapte.  Născându-se direct cu dinţi, fie ei şi de lapte, mama lu’ Verde Împărat n-a îndrăznit să-i bage sfârcu-n gură, aşa că l-a alimentat cu biberonu’. Apetitu’ lui Aproape Verde Împărat depăşea cu mult producţia maternă şi, cum laptele praf nu fusese inventat, doamna mă-sa a poruncit să i se aducă o vacă.

Prima vacă adusă s-a dovedit a fi nerentabilă deoarece nu putea să mănânce în ritmu în care sugea Aproape Verde Împărat, deci a fost tranşată şi făcută ciorbă.

A doua vacă, mai timidă din fire, n-a rezistat emoţiilor şi la primul contact dintre ţâţa ei şi dinţii lu’ ăla micu, a făcut instantaneu o balegă, deci i s-a tăiat capul.

A treia vacă a fost adusă de peste mări şi ţări, cel mai probabil de pe undeva din deşert. Şi cum era ea leşinată de foame, iar Aproape Verde Împărat chiar era verde, l-a mâncat direct. După ce a fost decupată şi Aproape Verde Împărat recuperat, a ajuns direct în oală.

Pierzându-şi răbdarea, Încă Verde Împărat a poruncit ca toate vacile eroine din împărăţie să se prezinte de urgenţă la castel. În dimineaţa următoare curtea era plină de vaci de toate mărimile şi culorile, numa’ aia mov lipsea fiind încă nenăscută. Văzând Încă Verde Împărat cât sunt de multe a zis:

– Vacile mele! Care nu daţi măcar un poloboc de lapte pe zi sunteţi libere!

Aşa se face că au rămas cam jumătate. Totuşi, prea multe! Încă Verde Împărat a grăit:

– Vacile mele! Acelea dintre voi care dau lapte de soia pot pleca!

Au plecat destul de multe, dar n-au rămas suficient de puţine. Aşadar, Încă Verde Împărat a cuvântat:

– Vacilor, să rămână aici doar cele daltoniste!

Şi-au rămas trei.

Cele trei vaci daltoniste erau, după câte se pare, surori (norocul lu’ Aproape Verde Împărat că nu erau fraţi..). Şi cât era ziua de lungă, ele nu făceau altceva decât să rumege şi să dea lapte, lapte pe care Aproape Verde Împărat, sătul de biberon, îl servea direct de la ţâţă. Vacile nu aveau nimic împotrivă, la ele în sat oricum nu exista niciun bou şi se mulţumeau şi cu puţin.

Într-una din zile, pe când păşteau ele liniştite pe imaş, vaca cea mică zice:

– Da’ oare de ce ne-a ales pe noi Încă Verde Împărat?

– De treflă!

– De ce??

– Pentru că suntem daltoniste, de aia!

– Suntem? Nu ştiam…

– Ce vacă proastă eşti, cum naiba să nu ştii?!

– Da’ ce e aia daltoniste…?

– Doamne…. măi fată, ce paşti tu acolo?

– Nişte iarbă…

– Şi ce culoare are?

– Nu ştiu că nu mă uit la ea.

– Ia uită-te… ce culoare are?

– E  căcănie..

– Vezi că-mi mănânci mie balega, chiar nu simţi?

– M-am fript la limbă, da’ mi se părea mie că e deja mestecată…

– Te-ai fript la limbă? Când?

– As’noapte…

– Cum naiba?

– Păi să-ţi explic… am visat că mă duceam la montă..

– Să nu-mi spui că te-ai fript la limbă-n somn că-ţi aplic o copită de vezi stele alb-negru!

– Nţ, cum naiba să mă frig în somn?! Deci: mă duceam la montă după cum spuneam şi, când ajung acolo, ce văd? Un bou mic c-o sculă mare monta o iapă!

– Zî să chiorăşti tu că nu ne minţi!

– Dacă-ţi spun! Şi stau io şi stau şi iapa nu se mai dădea plecată. Zic: nu mă laşi şi pe mine să mă montez două-trei minute?

– Şi ea ce-a zis?

– Păi ea n-a zis nimic, dobitoaca! Da’ în schimb a zis bou’: nu te-aude! Şi nici eu nu pot să te montez! Şi eu zic: da’ de ceee??! La care el îmi răspunde: păi tu visezi acuma, ea nu!. Eu, deja nervoasă, zic: adica e pe bune ce faceţi voi? iapa nu visează??

Şi boul ce-a zis?

– Cică: da’ normal că e pe bune! Făceam deja spume: şi cum aş putea să fac şi eu ce face iapa? . Boul, vădit interesat: păi tre’ să faci ce-a făcut iapa! .Eu, tremurând toată: da’ ce-a făcut iapa?? . Boul, şugubăţ: a mâncat două găleţi de jar şi a zburat până aici la mine!. Eu, circumspectă: nu care’cumva să mă minţi! . El, aşa..superior: te-aştept!

Şi să nu-mi spui c-ai făcut ce-a făcut iapa?!!

– Păi altfel cum îţi explici  că m-am fript la limbă?…

– Şi te-a aşteptat?? Te-a montat?

– Că proastă mai eşti… Tu chiar crezi c-am zburat?!

– Nuuu? Ei câcat! Da’ ce-ai făcut?

– Păi.. l-am alăptat pe Aproape Verde Împărat la prima oră..

– Da’ nu dormea?

– Ba dormea, da’ eram prea ofticată! Şi opărită la limbă, şi nemontată…măcar de-o mameleală să am şi eu parte!

Cele două vaci mari, total nedumerite, se uitau la vaca mică cu limba friptă ca guşterii la filamentu’ de bec. Şi-au zis:

– Fă vaco, asta-i pedofilie! Sarmale scrie pe noi!

– Şi ce dacă? Decât mamelite de trei ori pe zi şi niciodată duse la montă, mai bine sarmale!

– Ai şi tu dreptate, da’ parcă nici nemontată n-aş prea vrea să mor…

– Păi atunci hai să fugim şi să căutăm un bou în altă împărăţie!

– Hai!

Şi-or mai fi fugind şi-acuma în căutarea unui bou dacă, bineînţeles, nu le-o fi călcat  vreo maşină.

Şi dacă n-ar fi fost să nu fie această poveste care n-a fost, vacile tot ar fi fugit după boi şi, tot la fel, mameleala fără montă n-ar fi fost bună de nimic, iar un bou ar fi valorat mai mult decât un împărat.

Ş-am încălecat pe-o vacă şi v-am spus povestea toată!

Anunțuri

13 responses

  1. Bietele vaci! Grea viata si pe-o vaca: carei femele i-ar conveni sa fie mulsa de trei ori pe zi, sa manance un brat de coceni si sa stea ne…montata decat o data pe an?
    Mi-ai adus aminte Vlad:
    Un taran, vrea sa-si duca purceaua la vierul vecinului. Scoate purceaua din cotet, dar ea nu vrea sa paraseasca curtea sub nici un chip. O suie intr-o roaba, si asa o duce. Dupa ce o „rezolva” vierul, o readuce cu roaba acasa. A doua zi dimineata, se gandeste omu’ ca poate n-o fi ramas gestanta si ar trebui sa repete monta. Vrea s-o scoata din curte, purceaua nu vrea si pace!
    Iar o suie-n roaba si-o duce la vier, care-si face treaba cu prisosinta.
    In sfarsit, a treia zi, se duce omul de dimineata cu o galeata de laturi s-o hraneasca. Ajuns la cotet, stupoare: Purceaua sparsese cotetul si iesise afara. O cauta el prin grajd, pe dupa casa, pe langa sura, nimic!
    Dupa cautari disperate, pana la urma o gaseste. Unde era?
    Suita in roaba!

    O zi senina!

    • Eu ştiam varianta cu Ion care trebuia să ducă vreo zece scroafe la montă cu camionu’ şi cum vieru’ de la cooperativă era pe moarte, doctoru’ de acolo l-a sfătuit să le monteze el singur, aşa că timp de 3 zile le-a dus la pădure ca să nu-l audă satu’ şi a 4 a zi, la primă oră, scroafele erau toate suite în camion…
      O fi având poporul ăsta multe neajunsuri, da’ un lucru e clar: numa’ de lipsa bancurilor nu ne putem plânge!
      O zi frumoasă şi matale, nea Costache!

    • La Tribunal, proces de divorţ.
      – De ce vrei să divorţezi Mărie?-întreabă judecătorul.
      – Păi dom’ judecător, bolundu’ ăsta nu mai lucră nimic . zice Măria supărată.
      – Păi cum măi Ioane, eşti puturos?
      – Nu dom’ judecător. Îs obosit – zice Ion – dimineaţa, la prânz şi seara cum o văd pe vacă mişcându-şi sexos şoldurile cum mă apucă o poftă nebună … şi … nu mă pot abţine. Asta zilnic.
      – Minţeşte dom’ judecător. Pe mine nu mă f– decât odată pe lună.
      – Păi eu nu ziceam de tine… la câte fuste porţi nu-ţi văd şoldurile …

  2. Volodea, am ajuns acasă după o grea tură de noapte; rupt de oboseală, posomorât şi cu gândul numai la pernă. Când colo, ce să vezi? ”Trei vaci daltoniste”. M-am prăpădit de râs. Acum mai că ar merge o bere cu băieţii. Mi-ai schimbat total starea de spirit. În plus, am ce povesti la bere; desigur până la următorul tău post…

    • Cristi, eşti tare … ştii cum îmi sună ceea ce ai zis? Uite cam aşa:
      „Indiferent cât sunt de obosit, vacile mă recomfortează…” … datorită laptelui, evident … nu … 😳 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s