Ră-şcoală-te, române!

Primul meu gând după prima zi de şcoală a fost să fie şi ultima. Şi aproape că mi-a ieşit.

Timp de 12 ani am făcut act de prezenţă şi cam atât. Am fost când premiant, când corigent; când prezent, când absent; când boboc, când absolvent; am fost o gâscă uscată intrată în apă şi ieşită le fel de uscată pe mal.

După 12 ani încheiaţi triumfal cu un examen inutil au urmat alţi 6 la studii superioare. Superioare pe naiba!

Până să intru în contact cu mediul academic nu credeam că pot exista profesori semianalfabeţi. Din păcate există! Da, există profesori pentru care prenumele şi pronumele îs totuna, da’ ei îs autori de cărţi (material didactic cică); există profesori care nu reuşesc să acoarde subiectul cu predicatul, da’ ei îs vorbitori la sesiuni de comunicări; există profesori care folosesc cratima doar în sensul de minus atunci când pun note, da’ ei îs cei care corectează lucrările. Da, există profesori pentru care funcţia e mai presus de rol şi statutul mai presus de stimă de sine şi de aproape.

Până să ies din facultate c-o patalama inutilă în mână credeam că acolo s-a sfârşit relaţia mea cu şcoala. Din păcate nu s-a sfârşit! Da, m-am dus la master la una dintre cele mai renumite şcoli de studii superioare din România. Am primit o cărţulie comicărească la pachet cu un material didactic pe suport informatic şi programul cursurilor. La unul dintre cursuri am ajuns printr-o spărtură din gard şi am asistat la poveştile nesărate ale unui angajat de la TVR despre cum a fost el cu CARu’ de-aiurea prin lume. La un altul am reuşit să nu adorm doar pentru că era prea frig în sală, iar de la un altul am plecat după doar trei sferturi de oră pen’ că flăcăul venit să ne-nveţe avea o treabă. Examenele le-am dat în cel mai adecvat mod cu putinţă pentru ştiinţele comunicării, adica grilă pe calculator (fâs!). Nu tu creaţie, nu tu sinteză, nu tu nimic… Memoraţi, memoraţi şi iar memoraţi, ce-aţi înţeles se înţelege că nu ne interesează.

Mă înclin în faţa tuturor celor care au învăţat cu sârg şi-au suplinit prin voinţă lipsurile unui sistem care nu-i încurajează nici pe dascăli, nici pe elevi să iasă din limitele suficienţei şi-ale catalogului. Vestea tristă pentru ei, pentru cei învăţaţi, e că toate meritele şi cunoştinţele lor duc o luptă inegală cu oportunismul neşcolarizat, cu nepotismul instituţionalizat  şi cu trântorismul legalizat, iar cei puţini care o câştigă devin fără voia lor complici la prostul mers al lucrurilor prin punerea în slujba lui a propriului sârg. Iar ăsta e un lucru trist.

Nu „trist” mi-am propus să fie ultimul cuvânt al acestui text aşă că vă dau temă de gândire:

Cu cât învăţăm mai mult, cu atât ştim mai mult. Cu cât ştim mai mult, cu atât uităm mai mult. Cu cât uităm mai mult, cu atât ştim mai puţin. Cu cât ştim mai puţin, cu atât uităm mai puţin. Cu cât uităm mai puţin, cu atât ştim  mai mult. Pentru ce să mai învăţăm?!

Autorul celui mai savant răspuns va fi răsplătit cu CD-ul meu de la mastăr tocmai pentru a i se lua de tot cheful de învăţat.

 

Anunțuri

9 responses

  1. Pentru a descoperi tehnologia care ne ajuta sa nu uitam nimic. Daca nu uitam nimic, stim din ce in ce mai putin, de ce sa ne incarcam memoria daca sunt tot feluri de tehnologii care nu uita in locul nostru? Daca nu invatam nu vom reusi sa descoperim acea tehnologie si vom fi nevoiti sa…invatam, pentru a memora, desigur. 😉

  2. Pur si simplu mi-ai amintit de Higher Ground:

    „Every hour of every day I’m learning more
    The more I learn, the less I know about before
    The less I know, the more I want to look around
    Digging deep for clues on higher ground”

  3. invatam ca sa uitam si uitam ca sa facem loc pt alte invataturi. in ultima instanta invatam ca sa ne mentinem creierul in forma – fitness pt materia cenusie! 😉
    ps. macar daca invatand am putea tine senilitatea si alte boli de cap departe… dar cica nu e chiar asa.

  4. Este foarte interesanta oranduirea societatii „moderne”, dar in acelasi timp absolut ILOGICA: NE NASTEM DATORI SI MURIM DATORI. PENTRU CA SOCIETATEA A FOST GANDITA CA OMUL SA FIE SUFOCAT DE TAXE… DE CE OARE PLANTELE NU TREBUIE SA PLATEASCA NICAIERI PENTRU CA EXISTA? DE CE OARE POMII FRUCTIFERI SI ANIMALELE NECUVANTATOARE NU SUNT OBLIGATE SA-SI PLATEASCA DREPTUL DE A EXISTA? DE CE OARE OMUL SE NASTE CONDAMNAT SA PLATEASCA PENTRU FIECARE MINUT DIN VIATA LUI? CE ZEU BLESTEMAT A DAT ACESTE LEGI NEDREPTE? CINE A DISTRUS ARMONIA INTRE OAMENI SI A INTRODUS TAXELE? CINE E IN SPATELE ACESTEI CONSPIRATII CRIMINALE? CINE CREDE CA E MAI PRESUS DE DUMNEZEU PE PAMANT? CINE TINE SECRETE RETETELE LIBERTATII NOASTRE? BLESTEMATI SA FIE ACEIA CARE AU ADUS SOCIETATEA AICI SI AU ASCUNS ACELE LUCRURI CARE NE-AR FI ASIGURAT LIBERTATEA.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s