Îndrumar de necucerit femei

Până să desluşesc eu calea de a cuceri femei (termen cu sens generic pentru toate categoriile de vârstă ale părţii feminine) am înregistrat o sumă de eşecuri perfect egală cu suma încercărilor. Am insistat şi am persistat mai ceva ca un odorizant de veceu de cea mai bună calitate, dar niciuna dintre tehnicile folosite nu a dat roade.

Cavalerismul (pe care nu ştiu de unde dracu l-oi fi luat) m-a sabotat negreşit.  În prostia mea credeam că fără el nu se poate, în sinea mea aflam de fiecare dată că doar fără el se poate.

Cariera de necuceritor mi-am început-o la Palatul Copiilor într-o toamnă.

Cu prilejul unui concurs de gimanstică primisem o floare de la tovarăşa antrenoare şi, răpus de o îndrăgosteală primăvăratică, i-am dăruit-o, la rândul meu, unei colege de trupă. Am contabilizat un zâmbet scremut şi-atât. Ce n-am reuşit eu cu floarea a reuşit un alt mucos de la altă şcoală c-o simplă sperietură aplicată colegei mele în spatele scenei. Până să mă hotărăsc dacă e mai bine să-mi iau floarea înapoi sau, şi mai bine, să-l pocnesc pe ăla, partida era pierdută.

Următoarea necucerire s-a consumat în primul an de şcoală.

Mă-ndrăgostisem iremediabil de vecina de la 3. Blonduţă, ochi albaştri, mereu zâmbitoare, camera mea sub camera ei… treabă serioasă. Ne vizitam destul de des, citeam din „Habarnam”,  împărţea cu mine dulciuri şi ore întregi, aş fi-mpărţit cu ea orice. Prima floare pe care i-am oferit-o mi-a adus un pupic şi deja mă vedeam însurat, a doua floare mi-a adus doi pupici şi mă gândeam să îi duc direct un ghiveci ca să trecem la treburi serioase… Până să-i duc eu ghiveciul s-a mutat la viitorul ei soţ şi-n două săptămâni au făcut şi nunta. Parcă ce era dacă ar mai fi aşteptat vreo 15 ani?….

Cea mai proastă decizie a unui necuceritor este să care ghiozdanul.

Eu am scăpat de prostul obicei de-a le căra fetelor ghiozdanele de-abia când am renunţat la al meu. Până atunci însă am cărat la ghiozdane de mi-au eşit monturi pe umăr! Din pur cavalerism şi din pură prostie am ajuns să mă confund când cu Bator, când cu măgarul lui Sancho Panza şi niciun ghiozdan cărat nu mi-a adus nimic… poate cel mult un început de hernie. Şi am o bănuială că atâta carte cărata mi-a dezvoltat şi o altă latură de necuceritor.

Un necuceritor care se respectă scrie scrisori.

Până să i-o dau pe prima unei femei am făcut de unul singur câteva rămase anonime. Aşa s-a întâmplat şi cu scrisorile.

Succesul pe care-l prevedeam cu fiecare scrisoare dată a întârziat să apară. Fie că nu scriam caligrafic, fie că nu scriam bine, fie că ele nu citeau, rezultatul era acelaşi: eşec. Am schimbat abordarea şi am dat-o pe versuri, pe acrostihuri chiar… Vezi de nu! Am primit mici şi inutile comentarii literare pe cale orală, altceva nimic.

Un necuceritor devine cuceritor atunci când nu intenţionează să fie cuceritor.

Am aflat cu ciudă că fetele îi preferă pe băieţii care preferă să nu facă nimic pentru asta. Mă miram în sinea mea de antagonismul dintre inabordabilitatea afişată şi accesabilitatea sporită a cuceritorilor; mă intriga afinitatea fetelor pentru duri, pentru vulgari, pentru gălăgioşi şi mă întreb chiar şi astăzi de ce le numim bune pe fetele/femeile care aleargă după băieţi răi… (Problemele pe tema asta sunt cu mult mai profunde decât am eu chef să dezvolt în contextul dat, deci nu vă rămâne decât să vă răspundeţi singure – asta în caz că citeşte vreo fată bună textul ăsta…).

Pe măsură ce mi s-a învechit buletinul am mai aflat că femeile sunt o pradă uşoară pentru bărbaţii care nu se dau în lături din a se da la ele când sunt rupţi de beţi, că li se pune pată obsesiv pe câte un „frumos” şi îl folosesc pe post de etalon la fel de obsesiv, că le clocoteşte instinctul matern în vene şi îi iau sub aripa lor pe toţi distruşii (a se înţelege alcoolici, drogaţi, artişti rataţi, bufoni ambulanţi, neînţeleşi fugiţi de-acasă, rebeli în rezervă) şi că se complac în relaţii inutile doar pentru a nu fi singure.

Între timp am schimbat de două ori buletinul şi o dată starea civilă, am mai scris câteva poezii care aproape m-au făcut cuceritor şi nu mai e mult până voi căra singurul ghiozdan de fată care nu mă va face necuceritor, ba dimpotrivă!

 

P.S.: Deşi mă aflu în poziţia grefierului care doar înregistrează şi redactează, mă văd nevoit să le prezint scuze tuturor femeilor care s-au simţit jignite de acest text.

 

 

 

Anunțuri

16 responses

    • Îmi pare rău – în primul rând pentru mine – că nu pot fi găsit în Iaşi decât foarte rar, în cea mai mare parte a timpului fiind la 2 bulevarde distanţă de Drumul Taberei :).

  1. Altfel… te asigur ca NU faptul ca n-ai fi scris „bine” conducea catre esec! Vezi tu… pt ca mesajul sa fie (corect) receptionat, eventual si inteles… ar fi nevoie ca si destinatarul sa posede acealsi cod de decriptare… Iar fetele alea nu-l aveau, ce mai! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s