Poveşti Fericite!

Mamaie-mia, femeie blândă, neşcolită şi cu frică de Dumnezeu, nu avea grija satului pe cât avea, poate, satul grija ei. Tataie-miu, bărbat aprig, neşcolit şi cu grijă de Dumnezeu, nu avea frica satului pe cât avea, poate, satul frica lui. Ăştia mi-au fost bunicii şi acolo, în satul lor, am trăit fără griji şi fără frică cele mai frumoase ierni.

Tăuteştiul a fost pentru mine sinonimul libertăţii depline, întruchiparea poveştilor fantastice şi, mai mult decât orice, prima şi cea mai frumoasă casă pe care mi-o aduc aminte.  Deşi am avut privilegiul de-a mă naşte la oraş, norocul meu cel mai mare a fost de-a copilări la ţară.

Doamne, ce ierni am mai trăit…

Tataie-miu avea doi cai zdraveni şi-o sanie pe măsură. În ajun de Crăciun, acoperit şi înduioşat de urlete şi bocete, tataie-miu mă lua cu el la cooperativă. Înfofolit mai ceva decât un eschimos şi mai nerăbdător decât oricine, mă tolăneam printre pături în coşul saniei şi priveam caii cum ne duc la cooperativă. De-acolo luam, în saci de cânepă, pâine. Acasă ne-aşteptau cozonaci făcuţi în cuptor, delicii  nemaîntâlnite de mine ulterior, dar eu, ajuns la cooperativă, nu mai aveam alt gând decât pâinile pe care trebuia să le ducem în sat. La poartă şi-n curte hărmălaie de nedescris: căruţe şi sănii din alte şi alte sate, cai neastâmpăraţi, oameni nerăbdători şi, printre toţi, tataie-miu căutându-mă: „canfura măti di copchil, ptu!”. Şi eu mă iţeam de printre căruţe cât să mă vadă şi iar mă pierdeam cât să-l aud cum mai spune câte una de-a lui ” năsăudu mami’ ii di viaţî!, treci încoaci!”. Plin de zăpăda şi de bucurie îl prindeam pe la spate de picior şi mergeam aşa cu el pân’ la căruţă unde-mi luam, în joacă, chelfăneala cuvenită.

Când ne venea rândul la încărcat tataie-miu lua sacii goi şi-n câteva minute umplea sania cu pâini calde şi mari cât roata. Cuibărit printre saci şi c-o pâine în braţe, luam, prin nămeţi şi noapte, drumul Tăuteştiului. Aşa de bună mai era pâinea aia şi eu aşa de fericit încât aş fi mers cu tataie-miu în sanie până la capătul universului… Până la capătul universului n-am ajuns niciodată, dar de fiecare dată ne opream în centrul lui. Mamaia mă lua din căruţă şi mă ducea în casă, tataia pleca să ducă pâinea în sat şi să bage caii în grajd, iar eu, sătul şi fericit, adormeam lângă sobă şi mamaia lângă mine.

Tăuteştiu-i numa’ un deal şi-o vale şi-o ponoară-i stă în coastă.

Săniuţa mea era asemeni mie: neastâmpărată în zăpadă, fricoasă pe gheaţă. Un podeţ de scânduri prins pe două tălpi bine lustruite şi bine date cu untură, asta era săniuţa mea. Câte garduri, câte porţi şi câţi săteni am cotonogit, numai noi ştim! Cât era ziua de lungă aş fi stat în zăpadă şi nici săniuţa mea n-ar fi zis nu, dar mamaia, blestemându-şi zilele în blăndeţea ei, ne găsea mereu şi ne aducea acasă. Numa’ într-o zi, fiind prinsă cu gătitul, a uitat de noi şi i-a fost de-ajuns.

Găsindu-mă scăpat de somnul de amiază şi prins în trenuleţ cu alţi neastâmpăraţi de teapa mea, am măturat până la piele toată zăpada din sat. De unde plecasem de-acasă împachetat de-aş fi transpirat şi-n congelator, dascălu’ de la biserică, umblând cu treaba pe uliţi, m-a găsit despănuşat şi îngheţat ca o varză degerată şi m-a dus acasă. Nu învăţasem pe-atunci înjurături despre cele sfinte aşă că, până să mă încredinţeze mamaie-mii, i-am ur(l)at dascălului, în repetate rânduri, doar să-i moară cloşca. Până să-i moară lui cloşca, bătaia mea părea asigurată.

Mamaie-mia i-a mulţumit dascălului, l-a cinstit cu un păhărel de vin şi, amânând orice altă treabă, m-a luat în primire. Eu inventariam locurile pe unde avea să mă doară, mamie-mia mă dezbraca… Am inclus şi usturimea pe listă şi mă şi auzeam răcnind de după sobă, dar mamaie-mia avea alte gânduri cu mine. Despuiat integral şi speriat de posibilitatea de-a fi abandonat în cuşca câinelui nici n-am apucat să-mi dau seama când am ajuns în zăpadă şi nici n-am putut desluşi scopul frecuşului aprig pe care mamaie-mia, cu blândeţe, mi l-a aplicat. Frământat bine cu zăpadă şi de gânduri contradictorii m-am predat total mamaie-mii. M-a îmbrăcat frumuşel, mi-a pus ciupicii de lână în picioare şi-n braţe un castron cu turte fiebinţi, alături o oală cu chişleag şi, laolalta cu tot arsenalul, m-a cocoţat pe cuptorul sobei. Înfierbântat, sătul şi fericit, c-o turtă în mână şi c-o mamaie blândă mângâindu-mă nemuritor, am trăit o poveste cum n-a scris şi n-a citit nimenea…

Casa bunicilor mei e-o casă mică, e-o casă din bârne şi chirpici… Bunicii mei, poveşti ale copilăriei mele, au încetat să mai fie muritori…

Poveştile citite la gura sobei sunt cea mai de preţ amintire; poveştile trăite la gura sobei sunt, pentru copiii din noi, calea spre nemurire.

Sărbători Fericite ca-n poveşti este ceea ce vă urez şi poveşti fericite ceea ce vă doresc.

Anunțuri

8 responses

  1. „Aşa de bună mai era pâinea aia şi eu aşa de fericit încât aş fi mers cu tataie-miu în sanie până la capătul universului… Până la capătul universului n-am ajuns niciodată, dar de fiecare dată ne opream în centrul lui. Mamaia mă lua din căruţă şi mă ducea în casă, tataia pleca să ducă pâinea în sat şi să bage caii în grajd, iar eu, sătul şi fericit, adormeam lângă sobă şi mamaia lângă mine.”
    Mi-au dat lacrimile, citind rindurile tale, Vlad draga… Pe de-o parte, de frumusetea si puritatea acelor vremuri si trairi, si, pe de alta, de indoiala ca ar mai exista, acum, astfel de oameni, intimplari si, mai ales, perceptii… (Aduna tot ce-ti amintesti din acel timp! S-ar putea sa devina – nu peste multa vreme – „ciudatenii”/ povesti de neinteles pt traitorii zilelor noastre…)
    Craciun binecuvintat si tie si familiei! Si nu uita sa-ti faci copiii partasi la minunile copilariei tale, fie si doar din povestiri…

  2. Esti grozav, Vlad! Si taica-miu injura tot de canfura, ce-o mai fi aia, Si mai injura de ministeru`ma-tii. Foarte frumoasa povestea si foarte priceput povestasul. Ehe, unde-i omatu` de odinioara ?!

    • Cred – n-am ştiut niciodată exact – că e anafură :-). Omătul e şi-acum tot la fel doar că nu mulţi dintre noi sunt cei care mai pot fi copii pentru a-l percepe la fel.
      Îţi mulţumesc pentru aprecieri şi pentru lectură.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s