Trocuţa cu ler

Până mai ieri, România avea o sumedenie de probleme, una mai grea, mai gravă şi mai de nerezolvat decât alta. Azi nu mai are decât una. (Dacă v-aţi gândit la alegeri, n-am ce vă face… aşa e când eşti slugă: te doare capul de cine-ţi va fi stăpân!).

Marea, dificila şi omniprezenta problemă a românilor este (cel puţin până li s-or ofili brazii şi molizii în sufragerii) Fuego.

Nu există semidoct care să fi deprins „arta” scrierii şi să nu-şi fi găsit de treabă pe tema dată. Nu po’ să-ntorci capu-n on-line fără să nu dai de glumiţe cu, despre şi pentru Fuego. Nu subiectul lor mă deranjează (mă interesează soarta lui Fuego tot atât de mult pe cât îl interesează pe lazlo tocheş „ighen” înjurăturile mele grele la adresa lui), ci calitatea second-hand a acestor glumiţe de clasa a II a fumători. E aşa o lipsă de umor şi de spiritualitate în ele încât mi-e şi jenă să le reproduc… Da’ ca să nu muriţi în necunoştinţă de cauză, poftim mostră: http://a1.ro/showbiz/funny/craciunul-fara-fuego-ca-copilu-fara-lego.html .

Ce să ne mai doară capu’ că proiectul Roşia Montană e susţinut şi promovat de toate trusturile media?, ce să ne mai intre pe urechi demersurile liderilor maghiari de-a federaliza România?, ce să ne mai complicăm viaţa cu atâtea şi-atâtea chestiuni delicate când ne-am trezit peste noapte milioane, miliarde, catralioane! de nefani glumeţi, nerăbdători să ucidem capu’ la tot răul din ţară?!… Şi uite-aşa ne tocim cururile pe scaune şi buricele, falangele, capilarele! pe tastaturi, hotărâţi să doborâm recordul inegalabil de audienţă deţinut de secole de însuşi „el”. Şi tot aşa ne facem bradul cu gura până la urechi şi scornim de-a valma glumiţe cu el şi colinde anti-el şi ne mai trece din supărare. Măcar atât decât!

Poate ne-ar fi dus şi ne-ar fi durut capul şi de niscaiva glumiţe bune pe seama hoardelor de artişti şi artiste ce umblă în curu’ gol în toate videoclipurile, da’ e mai greu să baţi la tastatură când ţi-o freci pe ritm de haus proptit în maus. Ne-am fi scremut şi de-o amărâtă de anecdotă cu şi despre şatrele de manelişti – interpreţi şi dănsăreţi – de pe la noi, da’ nu mai e la modă de când le-am descoperit farmecul şi pe Fuego. De alte glumiţe şi bănculeţe nici nu mai încape vorbă, trăim anti Fuego şi asta ne ocupă tot timpul – cu pauzele de rigoare în care trăim pentru cel ocupat să trăiască în România lu’ felix.

Victime colaterale în faţa spiritului creator al intelectualităţii de baltă, Irina Loghin şi Ştefan Hruşcă par a avea o soartă puţin mai bună şi sărbători ceva mai liniştite mulţumită alegerilor parlamentare întrucât, după ce s-au înfruptat sezonier din trocuţa cu ler, nefanii vor reveni la troaca lor cea de toate zilele şi ştampilele.

Le urăm poftă bună, audiţie plăcută şi un pliculeţ de praf de râs sub brad.

 

 

Anunțuri

2 responses

  1. Tii, bag sama ca-s o fericita! N-am auzit/ vazut in viata mea glumite cu/despre Fuego. Ceea ce, dintr-o data, mi-a creat o „dilema existentiala”: CUM de s-a putut intimpla ASA ceva? In schimb, pe link-ul n-am rezistat mai mult de doua fraze…
    Am totusi o (alta) nedumerire: nu era mai potrivita o reclama cu zurgalai, braduti… daca tot vorbim despre Fuego?

    • Eu am fost nevoit să parcurg întregul text de pe link pentru a fi convins că nici acolo nu există pic de umor!
      Cât despre reclamă: e ultimul aspect căruia îi acord importanţă, prefer să mizez pe curiozitate 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s