Multilateral dezorientat

Teoria ultimilor ani recomandă prudenţă maximă atunci când un angajat se exprimă în mediul on-line. Dacă nu lucrezi la băcănia unei vecine în etate de 78 de ani, atunci ai toate şansele ca părerile tale lansate în cosmos pentru microbacteriile de pe Pluto să fie interceptate de cel/cea care, pentru 8-9 ore pe zi, ţi-e şef.

Cum duminica e închis la băcănie, îmi permit.

Îmi permit să judec şi să critic noţiunea de multitasking – noţiune care vine la pachet cu proactivitatea, cu rezistenţa la stress şi cu o adaptabilitate mai pronunţată decât pronunţia cuvântului în sine.

În general, fiecare loc de muncă (job) implică şi o fişă a postului. Fişa are darul de a lămuri ceea ce angajatul trebuie să facă atâta timp cât se află pe tarla şi, din ce în ce mai des, ea conţine şi o menţiune foarte importantă care, în cele mai multe cazuri, reflectă cel mai fidel ceea ce urmează, de fapt, să faci: „alte activităţi/taskuri caracteristice jobului”. O minte îngustă nu va putea niciodată intui semnificaţia concretă a acestei exprimări aşă că, mizând pe acest aspect, minţile „sus-puse” vor asimila jobului – cu deplină autoritate – tot felul de activităţi năstruşnice.

Cum ieri am cheltuit o frumoasă sumă pe gumă turbo, azi nu-mi mai permit să vorbesc despre locuri de muncă la modă aşă că va trebui să ne mulţumim cu cele pe cale de dispariţie.

Văcarul, de exemplu, are ca responsabilitate paşterea vacilor. Asta implică mânuirea corespunzătoare a unei ghioage, strângerea într-un grup organizat – numit cireadă – a vitelor şi găsirea locurilor propice pentru păscut. În mod tradiţional văcarul este slugă la mai mulţi stăpâni – cum este şi, scuzaţi comparaţia, educatoarea. În acelaşi mod tradiţional, văcarul ştie una şi bună: să pască vacile.

În mod neconvenţional şi raportat la realitatea multilateral acceptat-inventată, văcarul capătă şi următoarele responsabilităţi: consilierea vacilor pe probleme de cromatică a nutreţului eco, alcătuirea unui raport zilnic privind calitatea bălegarului procesat de fiecare bovină în parte, evaluarea nivelului de satisfacţie per kilogram carne macră în stare vie şi, deloc de neglijat, stimularea sexuală a turmei până la un nivel al libidoului mai mare sau egal cu nevoile de rasol ale proprietarilor de vacă. În cazul în care niciun bou n-a păstrat în batistă lichid seminal şi niciun taur nu este dispus să întreţină relaţii sexuale cu o vacă, atunci văcarului îi revine şi atribuţia de a le monta pe propria răspundere, fără a avea voie să recurgă la metode violente sau la perversităţi.

Dascălul, numit astăzi învăţător, avea responsabilitatea de a-i învăţa şi educa (în aparenţă două noţiuni similare) pe copiii din clasa dumnealui. Cu ajutorul cunoştinţelor dobândite în timpul studiilor şi pe baza unor manuale elaborate de minister, dascălul se îngrijea ca fiecare elev să acumuleze nu doar o sumă de cunoştinţe, ci şi o conduită necesară integrării în societate. Cu timpul, identitatea dascălului a suferit mici modificări, odată cu ea făcându-se şi trecerea de la Greuceanu la Van Damme (sau cum s-o fi scriind).

Învăţătorul modern are o paletă mai variată de surse pentru manualele ce umplu ghiozdanele prichindeilor. Diversitatea naturii umane a găsit ecouri în tipografiile şi-n editurile autohtone şi asta a făcut ca manualul de beţigaşe şi bastonaşe să apară în nenumărate variante. Avem manuale pentru stângaci, pentru copiii singuri la părinţi, pentru cei născuţi de Bobotează, pentru peltici şi pentru orice tip de copil care are o anumită particularitate. Ministerul mijloceşte comerţul cu manuale şi alege cele mai bune soluţii pentru a lumina, atât cât poate şi el, viitorul acestei ţări consumatoare de cultură.

Învăţătorul are şi un pronunţat rol managerial. Fondul clasei şi al şcolii implică nevoia de bani, deci cineva trebuie să contribuie. Părinţii trebui să fie conştienţi de implicaţiile unei educaţii superioare şi să accepte că ea implică şi o cheltuială pe măsură, deci contribuie. Ca orice client, fiecare părinte are nevoie să ştie pe ce a dat banii, prin urmare emite pretenţii. Copilul lui tre’ să fie cel mai bun, să aibă cele mai bune note şi orice abatere de la regulă nu este altceva decât o vină a învăţătorului. Copilul tre’ să fie educat exemplar la şcoală: părinţii sunt prea ocupaţi şi lipsiţi de chef pentru a suplini ceea ce, cred ei, au cumpărat cu bani.

Învăţătorul devine astfel o struţo-cămilă cu acte-n regulă: agent de vânzări, bonă, consilier pe probleme familiale, familie şi orice altceva ce se impune astfel încât şcoala – reprezentată prin şi de el – să rezolve problemele (reale şi inventate) copiilor.

Sculer-matriţerul, luat ca exemplu, este o specie pe cale de dispariţie într-o economie bazată pe servicii, nu pe producţie.

Sculer-matriţerul este cel care face şi desface scule şi matriţe. În fişa postului nu există specificaţii clare despre cum face aceste lucruri, ci doar că tre’ să le facă. Şi chiar le face dacă este lăsat doar să le facă. Din păcate, nimic nu este cum ar trebui să fie.

Sculer-matriţerul nu mai este responsabil doar de reparat scula. În accepţiunea modernă extinsă el trebuie să identifice nu doar soluţia, ci şi cauza. Adica degeaba repară el al doi’şpelea dinte de la o roată dinţată dacă nu identifică şi motivul pentru care stungarul a lăsat să se întâmple aşa ceva. Dacă strungarul trece printr-un blocaj conjugal care-i atrofiază partea inferioară a cerebelului şi asta îl împiedică să exercite o presiune constantă asupra pieselor introduse în strung?! Poate chiar asta e problema, poate trebuie trimis strungarul la pshiholog sau poate chiar trebuie înlocuit cu unul burlac, mai ştii?

Orice matriţă realizată conform planului are nevoie de o interpretare cu implicaţii filosifice. De ce s-o fi gândit clientul că unghiul de cădere la 43 de grade e cel optim? 43, fiind număr prim, consitutie chiar o apoziţie din punct de vedere matematic deoarece 4 îl precede pe 3 în loc să-l succeadă, astfel încât posibilităţile reale de a genera o diversitate în producţie sunt reduse la maximum şi asta nu poate constitui o soluţie tehnică favorabilă. Aşă că sculer-matriţerul este nevoit să telefoneze factorilor de decizie pentru a lămuri implicaţiile unei astfel de opţiuni şi, la fel de important, pentru a-şi recăpăta liniştea spirituală atât de necesară lucrului cu scule şi matriţe.

Lăsând guma (am constantat că nu era chiar Turbo) la o parte, chiar nu-mi permit să vorbesc urât despre toţi cei care stabilesc responsabilităţile angajaţilor pe care-i administrează, dar pentru cei care cred în continuare că Star Trek a fost inspirat din realitate am numai cuvinte de „laudă”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s