Mă declar erou de ne-am

Mă declar erou de neam,

Un venit şi eu să am

C-am avut la revoluţie

O imensă contribuţie.

Când vuia de lume piaţa

Ne-am dat ţării toată viaţa

De la mine din balcon,

Eu şi-o sticlă de sifon.

Prins de dragostea de neam

Am crăpat puţin un geam

Şi-am urlat cu demnitate 

” Noi vrem sfânta libertate!”.

M-am bătut cu pumnu-n piept

Că sub tanc m-aş duce drept

Şi aş omorî nebunul,

Dacă n-ar veni Crăciunul.

Dar aveam porcul jumătate

Şi maţe bune, curăţate!

Aluatu’ numa’ bun de copt,

Pierdeam jurnalu’ de la opt,

Fierbeam sarmalele în foi

(Scoteam şi varză din butoi),

Şi n-aveam timp să fiu erou

Mai curând de anul nou.

Păzind cu eroism cuptorul

Am înjurat cu patos dictatorul

Şi-am plâns ca calu’ după iapă

Cârnaţilor tocând o ceapă.

Vedeam bărbaţii prostentând,

Pândeam sarmalele fierbând,

Mă proclamam auto patriot

Cu mâna-n maţe pân’ la cot,

Prin sânge mă trecea un clocot

Şi-n brad mai atârnam un clopot.

M-am revoltat din dormitor,

Am suferit pentru popor,

Şi-n baie am crezut că mor

Că nu găseam sticla de clor.

A fost o noapte de teroare:

Fugeau femei pe trotuare,

Vedeam câte-un student cum moare,

Şi bubuiala s-auzea

Până-n sufrageria mea.

La prima raza de lumină

Nu am mai mers înspre uzină

Ci am plecat cu pas vioi

Spre marea gloată de eroi.

Cu pumnii strânşi în buzunar,

Eu, azi, revoluţionar

M-am înfrăţit cu toţi răniţii,

I-am înjurat pe toţi tâmpiţii

Şi pân’ la urma-m căpatat,

Din milă, un certificat.

Am traume şi-acum în mine:

Un de’şt îl mişc aproape bine,

Îmi bate-un ochi din când în când,

Îmi simt urechile arzând,

Mă taie diareea crunt,

Zvâcneşte premolarul stâng

Şi capilarele mă strâng!

Dar de m-aş naşte iar din nou,

M-aş înrola tot ca erou,

Căci ce e mai înălţător

Decât să lupţi pentru popor?

Eu mi-aş fi dat şi sângele la tun,

Şi la soldaţi pachetul de tutun,

La mame le-aş fi dat tifonul,

La însetaţi, de tot, sifonul,

Şi la răniţi mâncare pe tot anul,

De nu s-ar fi-mpuţit râtanul!

Eu m-am născut martir să fiu,

Dar pen’că azi sunt încă viu

Găsesc firesc să mi se dea

Răsplată pentru fapta mea:

Transportul moca pe-orice căi,

Gratuitate şi la băi,

Impozite nepercepute

Şi pensie o mie-opt sute!

Am merite deosebite,

Primesc doar drepturi cuvenite,

Şi chiar de-aud de prin popor

Că n-aş fi decât un infractor,

Eu ştiu că n-am fost în zadar

O oră revoluţionar!

Anunțuri

8 responses

  1. La plăcinte, înainte… asta e realitatea! Mulţi sunt ce merită slăviţi şi la fel de mulţi de blestemat pentru mârşăvia de care au dat dovadă.
    Aveam 6 ani când s-a întâmplat şi mă bucur că atunci ştiam de mine, cât de puţin. Îmi amintesc doar de luminile de pe cer şi de faptul că m-am trezit pe la ora 8pm singur, într-o familie de şapte persoane… pentru că erau pe la vecini.
    Îmi pare rău dar este un subiect despre care nu pot scrie prea multe pentru că n-am baza necesară. Mă bucur că te-ai „riscat” să faci versuri.

    • Eu avem chiar 7 ani şi ţin minte că nu m-au lăsat ai mei afară, muream de ciudă! 🙂
      Ca fapt divers, să ştii că nici eu nu am realizat studii profunde înainte de scrie. E drept, cunosc 3 „revoluţionari” de carton şi asta m-a intrigat şi m-a determinat să scriu…

  2. D’apoi… dupa razboi, multi viteji se-arata! Cunosc si eu unul, care prin 22 decembrie ’89, plecat prin capitala dupa nu stiu ce treburi, l-a prins Revolutia pe-acolo! S-anghesuit la o coada unde a primit un AKM cu care a „pazit” nu stiu care statie de metrou de „teroristi” vreo trei zile, dupa care a predat arma si a plecat acasa. Ulterior a capatat adeverinta de revolutionar, cu toate drepturile de rigoare (transport gratuit, indemnizatie lunara, credite in banci cu dobanda la jumatate, atribuirea gratuita de spatii comerciale, atribuirea in mod gratuit a 10.000 mp teren arabil (extravilan) şi 500 mp teren intravilan si multe altele! Tipul a facut si doua facultati (numai el stie cum) si… nu-i mai dai cu curul de nas!

    • Păi şi eu cunosc un „erou” care deţine 2 spaţii comerciale ca mulţumire pentru „participarea” la revoluţia de la Iaşi (???).
      Bine, dacă ar fi după mintea mea n-aş da nimic nici la revoluţionarii de drept. Păi ori au făcut revoluţie pentru a fi „liberi”, ori pentru beneficii materiale? Îi trecem frumos în cartea de onoare a eroilor de neam şi la revedere!

  3. Ai dreptate. Ma mir si eu… ore eu de ce n-am certificat de revolutionar, ca doar am facut garda la palatul administrativ,cu pusca incarcata si am pazit prefectura de teroristii care ba veneau, ba nu veneau…
    Uite ca nu m-am gandit, ca altii, sa intind mana…
    Incep sa cred ca nu sunt un om al zilelor noastre… am tremurat degeaba, si la propriu, si la figurat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s