Mărinimia susţine cerşetoria!

Pe mine, ai mei, m-au învăţat să fiu milostiv. Încă de mic am fost obişnuit să împart pacheţelul, sucul, mărul, cariocile, foile de desen, jucăriile. Pe lângă toate astea am mai împărţit, tot dintr-un fel de milostivenie, şi nişte bătăi sănătoase unor ciaurei de prin cartier. V-am mai spus că am copilărit preponderent la ţară, iar în satul bunicilor mei lipsa de respect se răsplătea doar cu bătaie. Ciaureii de la „F”uri (aşa se numea blocurile care-i găzduiau) nu prea aveau noţiuni de genu’ şi nici nu pricepeau că „mama mea”, pentru ei, nu se  numeşte „mă-ta”, aşă că, întors la oraş, îi pocneam zilnic. La început îi stâlceam doar pentru „mă-ta”, ulterior şi pentru că aruncau cu pocnitori sau bubuiau şpreiuri la noi la bloc, şi pentru că le ciordeau altor copii surprizele de la turbo, şi pentru că ne ştergeau şotronu’, plus alte motive sau pretexte.

Nu aş fi făcut această introducere dacă nu aş fi bănuit că, în final, mă veţi considera lipsit de milă sau compasiune.

Educaţia de-acasă n-am uitat-o şi mă regăsesc frecvent în postura de-a-mi suprima raţiunea în faţa milostiveniei. Nu m-aş numi în mod necesar filantrop, dar, având o fire slabă, mi-e greu să rămân impasibil la suferinţa altora. Oricât de greu mi-ar fi şi oricât de greu ar cântări milostivenia cultivată în casă, m-am hotărât să nu mai dau bani (mai ales bani!) cerşetorilor.

Cerşetoria este un act încadrat la infracţiune de o lege de prin ’24, iar problema cerşetorilor nu este nicidecum a cetăţeanului, ci exclusiv a statului. Sau cel puţin aşa ar trebui să fie!  Statul se spală în stilu-i caracteristic pe mâini, iar cetăţenii îi susţin ignoranţa prin milostivenie şi, uite-aşa, cerşetoria a devenit un stil de viaţă nu doar pentru cei amărâţi, ci şi pentru cei care profită de ignoranţa şi generozitatea noastră.

Cerşetorii lăsaţi de izbelişte de către autorităţi au devenit tot mai puţin vizibili din cauza impostorilor care-i alungă din zonele cu „vad”. Rar mai găseşti câte un amărât care să se bucure de o merdenea, de un măr, de o haină mai bună…. Impostorrii nu apreciază altfel de „atenţii” şi, pentrui a te scuti de gesturi inutile, îţi cer direct bani. Motivele sunt diverse: să-şi ia ceva de mâncare, să cumpere la cei 7, 10, 28 frăţiori o pâine, să-şi plătească lumina că altfel îi dă afară din casă, să-i strângă pentru un poster cu vedetele protv (tata jian, liviu variciu, obezii din clejani etc.). Orice altceva în-afară de bani îi jigneşte şi îi scârbeşte pentru că, acolo de unde vin ei, se găsesc de toate (chiar şi bani, mai ales bani!!!): Mulţi mă vor contrazice şi vor găsi exemple de puradei care trăiesc într-o cutie de carton, deci sunt demni de mila şi ajutorul nostru, iar eu, pentru că-i detest, nu sunt altceva decât un segregaţionist (nimic mai adevărat!) penibil.  Buni-creştini ai zilelor noastre, permiteţi-mi să vă arăt cum se traduce ajutorul vostru (pun imagini, descrierea ar fi săracă):

Exemplele pot continua, dar n-aş vrea să-mi încarc pagina cu astfel de conţinut nociv şi nici să vă dezamăgesc profund. Ştiu că în imaginaţia voastră credeţi că ronii se duc pe alimente şi haine de la second-hand, că aţi făcut o faptă bună, că din puţinul vostru aţi ajutat pe unul care are infinit mai puţin, că sunteţi buni-creştini şi că asta vă va ajuta să primiţi un loc cu lumină şi verdeaţă după…. Mai ştiu şi că, dacă alte voci cu mult mai puternice decât a mea nu v-au convins, eu nici atât nu voi fi în stare, dar încerc!

Încerc, totodată, să-mi reprim ideile preconcepute despre „cerşetorii” zilelor noastre, dar e suficient să ies din casă şi-mi dau seama că mila noastră e doar sursa unei noi forme de furt: cerşitul. Cineva ne ia din buzunar nişte bani care nu-i aparţin, pentru care nu a muncit şi pe care, contribuabili fiind, i-am mai plătit o dată via bugetul statului. Asta e prea de tot: adica şi bun-contribuabil şi bun-samaritean, nu prea merge..sună a fraiereală pe faţă!

Data viitoare când veţi merge la spital şi vă veţi plăti analizele, gândiţi-vă că cei căroRRa le-aţi dat fie şi un ron, sunt asistaţi social! Pe banii voştri!!!

Aşă că, dacă mai poftiţi şi vă mai dă mâna să fiţi mărinimoşi, asumaţi-vă şi calitatea de complici ai acestor infractori numiţi, înduioşător, cerşetori!

Anunțuri

18 responses

  1. Doua solutii pentru cersetori, care dupa cum se stie sunt 100% tigani: sapun si pantofi. Daca zici ca la noi e incriminata cersetoria de prin ’24, iar in FInlanda unde au poposit inaripatii nostri de curand, aia n-au ce sa le faca din lipsa de legislatie, se cam cunoaste cine cum ce fel de popor suntem, in raport cu altii.

    • Legea e din ’24, da’ nu am găsit confirmarea păstrării în vigoare până astăzi…, deşi mi s-ar părea absolut justificată!
      Acuma ce să spun?, săpun nu i-aş face, nu ştiu cine s-ar încumeta să-l folosească; pantofi nici atât, din aceleaşi motive. Probabil, cea mai umană soluţie ar fi integrarea lor, dar cum tufa nu-i ca pomu’ şi nici ţiganu’ nu-i ca omu’, nici asta n-ar fi indicat… Nu-mi rămâne decât să sper la renaşterea lui Antonescu!

  2. Poate sună prea dur însă tind să cred că oamenii au prea multe drepturi sau că, caracterul publicitar al legilor nu ar trebui să fie obligatoriu pentru ca unii să nu le interpreteze în interes personal.

  3. Nici eu nu mai dau bani, cu toate ca uneori mi se rupe inima (sunt femeie miloasa 😛 ). A mai aparut specia care cere pentru „o fiola de calciu, ca sa nu lesine pe strada”, si astia vor 80 de bani, sau oricum ceva de genul – sub un leu.
    Inventivitatea nu e o problema, insa vorba ta, nu are rost sa-i imbogatesc pe altii care castiga din cersit, intr-o saptamana, cat fac eu intr-o luna. Sau mai mult.

    • Îţi răspund pentru a clarifica treaba: am urmărit comentariile de la Nea costache şi am obervat că al tău nu venea ca răspuns la un dialog pe tema dată, ci ca o remarcă gratuită şi răutăcioasă, aşă că mi-am permis (fără ca asta să necesite acordul altcuiva) să-ţi răspund. Acuma, dacă tu consideri intervenţia mea agresivă, nu ştiu ce să spun…probabil ai o definiţie mai specială pentru „agresiv”… În fine, îmi cer scuze că te-am lezat intelectual şi mă bucur că m-ai scutit de coroniţa de trandafiri, nu de alta, da’ nu ştiu la ce spui tu „trandafiri”.

  4. Doamne ferște, măi copii… dacă nu ar fi de plâns, ar fi de râs.
    Eu oricum am râs. Din „răutățile voastre” străbate un umor extraordinar care poate că ar trebui canalizat mai bine.
    Acuma sa văd care mă atacă… 🙂
    Oricum, ați fost simpatici.

    Revenind la tema în cauză, nici eu nu mai dau bani la cerșetori. Dau numai câte o mutră acră, ca să nu îndrăznească să-mi dea cu piciorul în mașină, sau să scuipe pe parbriz.
    Că la noi, așa se cerșește. La semafor.
    Acolo sunt trei specimene de care trebuie să te ferești: cerșetorii, mâzgălitorii de parbrize și nebunul cu ziare care uneori, își lipește și buzele pe parbrizul meu. I-oi fi picat cu tronc. De multe ori, mă gândesc să schimb traseul. Nu-mi place să am parbrizul mâzgălit! Și nici plin cu bale! Și nici nu citesc ziare! Si nici nu dau bani la cerșetori!
    Uite-așa!

    • Mă bucură afirmaţiile tale, mă simt mai normal cu această ocazie (nu de alta, da’ mă aşteptam la mai multe critici). Dacă ar fi toţi ca noi sigur nu ar mai exista cerşetori, da’ milostivenia e mare, indiferenţa la fel, deci puţine speranţe!

  5. Deci, tipul postat din faţa supermarket-ului e haules baules, cu căţelul lângă el şi stiva de Big Issue. Trecând pe lângă dumnealui, l-am auzit când îşi chema companionul folosind limba cea ca „o comoară” apoi, subit şi succit : „Do you want a Big Issue?” M-am gândit să-i răspund „We already have one and that’s you”, dar i-am scuipat în treacăt un „Hai lasă vrăjeala” ce l-a făcut să se uite interzis.

  6. Uneori îmi doresc să existe un exod masiv dinspre România înspre oriunde, poate găsesc „indienii” terenuri mai propice pentru nevoile lor… asta chiar cu riscul de a ne face nouă o imagine şi mai proastă în-afară… Oricum, cred că am fi capabili să o reparăm, lucru care e infinit mai uşor decât să scăpăm prin metode legale de „concetăţeni!..

  7. Indienii de care zici, Vlad, au scris in codul lor genetic sa umble precum viermele-n buba. Asa ca si eu imi doresc sa transhumeze one way ticket catre alte zari, de preferat dintre acelea foooarte tolerante.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s