ruc nî iţpuR

Soarta a vrut ca eu să nu mă apuc de critică vestimentară, da’ eu da! Mă apuc acum şi termin înainte să se schimbe moda, deci poate am timp şi de-o ţigară.

Am fost azi cu nişte treabă într-un loc. Înainte să ies pe uşă am cerut şi n-am primit acceptu’ mentorului meu în materie de vestimentaţie, dar pentru că singurul motiv invocat la 14 grade celsius a fost că eram prea subţire îmbrăcat, m-am făcut că nu aud. În drumul meu către locul unde aveam treabă am întâlnit nişte omologi ai unor specimene pe care, ultima dată când am ieşit din casă, mi-am dorit să nu le mai întâlnesc. Da’ soarta a vrut!

Primu’ specimen era dotat cu: adidaşi stil gheată c-o limbă care semăma mai mult a făraş, blugi trei nuanţe plus vreo şasă rupturi per crac, fâş maro fermoar portocaliu şi-o şapcă NY c-un cozoroc cât un hârleţ.

Al doilea specimen deţinea pe persoană fizică următoarele: tenişi pânză, blugi gri cu spaţiu de acumulare şi depozitare scrot, falus, ghiozdan, imprimantă, pişu şi caca pe ultimele trei luni, pulover tot gri şi fular negru.

Atât primul, cât şi al doilea specimen mi-au oferit subiect de meditat preţ de 35 de minute cât a durat deplasarea mea…

Mă întreb: care e şpilu’ cu blugii rupţi? Să fie oare marketingul agresiv al producătorilor de ginşi prin care cumpărătorii sunt convinşi că dacă unui produs i se face reclamă, atunci merită şi cumpărat? Sau e nevoia stupidă de-a epata prin penibilitate? La fel de bine ar putea fi şi alimentaţia nefericită a nefericiţilor care-i poartă, fiind astfel nevoiţi să asigure o ventilaţie suplimentară…; nu exclud nici existenţa unei secte nonneuronale compusă din membri nevoiţi să se afişeze ca ultimii prăpădiţi, şi nici posibilitatea ca cei ce-i poartă să nu fi observat că-s cam rupţi în cur. Oricare ar fi şpilu’, nu-l înţeleg. Dacă ar fi ceva de înţeles, atunci ar exista şi următoarele: prezervative cu dop, gumă deja mestecată, femei gonflabile abstinente, cafea insolubilă, ojă cu superglue, sticla de tablă, ţâţe concave, păduchi ambidecştri, activitate neuronală la un show păcătos. Cum niciunul dintre cele de mai sus nu există, e clar că nici blugii gata rupţi n-ar trebui să existe.

Celălalt tip de blugi mă amuză în măsura în care mă contrariază.

Când eram eu mai mic şi mergeam la mare cu ai mei, taică-miu mă lua cu el la nămoalele de la Techirghiol. Blugii marsupiali mi-au adus aminte de ceea ce-am văzut eu la Ghiol: în mulţimea de băieţi şi bărbaţi de toate vârstele se găseau câţiva fraţi de-ai lui Tutankhamon, fraţi care, fapt imposibil de trecut cu vederea, posedau scroturi (sau punguţe cu doi bani pentru pudici) care începeau de unde trebuie, da’ se terminau cam târziu, în dreptul genunchilor. Pe atunci nu ştiam că există pantalonii-traistă şi-mi făceam calcule pentru cât de mari ar trebui să fie buzunarele tutankhamonilor astfel încât să le încapă tezaurul în ele.

Întorcându-mă spre casă mi-am pus câteva întrebări despre utilitatea ginşilor-balon. Am găsit următoarele răspunsuri: produc milă în rândul cetăţenilor şi aduc profit, maschează existenţa sondelor urinare, previn şpagatul involuntar, folosesc pe post de ascunzătoare la v-aţi ascunselea, permit instalarea unui radiator pe timp de iarnă, transmit un mesaj erotic cangurilor, transportă pungi cu aurolac şi ciuperci halucinogene. Nu m-a mulţumit niciunul dintre aceste răspunsuri, deci răspunsul e doar unul: sunt absolut inutili şi impecabil de jenanţi.

Nu ştiu de câte ori s-a schimbat moda cât am fumat eu 3 ţigări, da’ nici nu mă mai interesează deoarece, între timp, m-am împăcat cu soarta.

Anunțuri

7 responses

  1. Draga, moda NU s-a schimbat in ast rastimp (alea 3 tigari), ci pur si simplu cre’ca s-a stabilizat… Si stilul „rupt-in-fund”, dar si „tur-colector” nu-s deloc noi. Ceea ce e mai tragic e faptul ca… dureaza! Ca si trendurile alealalte, cu belciuge-n nas, limba si alte organe. Cica… „definesc” nus ce identitati/ tipologii, „esprima” anume personalitate si alea, alea… Si zau daca ne putem consola cu versul „Ce e val, ca valul trece…”. Adica, ma-ntreb…

  2. Vlad,
    deci e adevarat. Am vazut si eu in magazin si pe strada „glugi” din aia. Dar nu m-am gandit la ce se poate ascunde in ei: radiator, ghiozdan, pișu și caca de trei luni… ești teribil, baiatule. Mi-ai facut seara frumoasa. Rad si acum, de abia scriu…
    🙂

  3. Jane, ideea e ca toata lumea poarta ce vrea. Vorba aia „gusturile nu se discuta”, dar te poti caca in ele, ca e dreptul tau. Faza e ca, daca ajungi sa gasesti specii de-astea de blugi pe langa aia clasici, inseamna ca piata are ce oferi lumii. Oricum, ala cu turul blugilor pana la smoala de pe asfalt probabil ca-l avea asa ca in cazul in care naste pe autobuz, sau daca i se rupe apa sa nu faca mizerie pe jos

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s