Ş-o-ferim cu mic, cu mare

Conştientizând printr-a doi’şpea cât de greu mi-a fost să trec de-a opta şi aflând că m-aş fi putut opri încă de-atunci pentru a da de carnet, m-am cam ofticat. Din oftica mea şi din banii lu’ mama şi-a’ lu’ tata m-am apucat de şcoala de şoferie, şcoală pe care, spre oftica altora, am absolvit-o fix atunci când toată lumea credea că voi rămâne repetent.

Şofer fiind m-am orientat cumva şi-am devenit, după nici un an vechime, taximetrist pentru următorii cinci. N-aş vrea să mă umflu-n pene (deşi să tot fi făcut vreo douăzeci la viaţa mea), da’ manipulatu’ la covrig şi mestecatu-n mămăligă le-am cam învăţat la nivel de olimpiadă, motiv pentru care pot spune precum baba din „povestea poveştilor – sau a cui ştim noi” că ” pi un’i dracu’ culegi surceli, ieu am tăiet lemni” (bineînţeles, cu comparaţia şi cucofonia de rigoare). Cinci ani de şoferie şi de evaziune fiscală plus încă alţi cinci de şoferie şi-atât mă recomanda pentru a mâncă, în cunoştinţă de cauză, rahaturile de jos (pofticioşii sunt invitaţi şi ei, marfă avem!).

Nouă (cifra) taximetrişti din zece au următorul profil: maxim 10 clase în minim 12 ani de şcoală, cel mult două cărţi citite cu tot cu cea de legislaţie, cel puţin şapte cd-uri cu manele, măcar douăzeci de amenzi în financiar, decât un scop – bani, bani şi iar bani! Un taximetrist versat nu se va sătura niciodată de făcut bani şi oricât i-ai lăsa în plus faţă de costul cursei, tot nemulţumit va fi. Taximetriştii (cei nouă) practică cerşătoria în cea mai mizerabilă formă şi-n singura autorizată de primărie. Pentru taximetristu’ de rând bunul-simţ sau respectul nu fac parte din fişa postului (pe care oricum nu o are chiar dacă deţine un atestat de mai mare jena). Pentru taximetriştii non-bucureşteni rămân valabile cele de mai sus, pentru ceilalţi sunt necesare completări mai jos.

Şoferul de taxi bucureştean e, eminamente!, surd! Şi pentru că oricum nu m-aude, pot să spun şi eu urât:

„Dă-n gâtu’ mă-ti’ staţia aia mai încet că-mi topeşti ceara din urechi! Şapca aia e obligatorie? Şi dacă da, spălatu’ ei nu e tot la fel sau o speli doar când faci interiorul la maşină? Suferi de vreo boală a viitorului de te-apucă fumatu’ taman când pleci în cursă sau, mai nou, nu te mai lasă nevastă-ta să fumezi decât cu aparatu’ pornit? Da, merg de cinci lei şi e dreptul meu să-ţi dau fix precis cinci lei. Sau poate ai vrea să merg de zece şi să mă întorc pe jos de cinci? Da, îs moldovean şi am accent, ai vreo problemă? Oricum lexicul tău conţine maxim 500 de cuvinte din care abia dacă ştii să scrii corect o sută, n-ai înţelege (în caz că ţi-aş spune ceva) nimic nici dacă aş vorbi perfect literar (ceea ce-mi stă-n putinţă, da’ nu şi-n obicei). N-ai să dai rest că tocmai ce ţi-ai luat ţigări şi te-aştepţi să-ţi las şapte lei în plus? Ia marş de fă rost de mărunt, că din noi doi tu eşti agentu’ comercial mânca-ţi-aş! Ai probleme cu direcţia, verifici frânele sau doar nu-ţi poţi controla extremităţile de mergi ca la carturi? Aaaa, aşa conduci tu că eşti şmecher din capitală…., am înţeles! Ei, hai sictir şmechere că tot cerşător scrie pe tine!”.

Ăsta-i rahatu’ cu taximetriştii, iar cum pofta vine mâncând, să halesc ceva şi despre „ceilanţi” participanţi la trafic.

Cel mai tare şi mai tare mă constipă pe mine purtătorii de plăcuţe idioate şi personalizate, afişate, de regulă, pe lunetă.

” Merg încet că-i criză!” – adica cum căruţaşule? De ce nu ţi-ai pus direct pedale?! Nu cumva şi mesteci mai mult mâncarea, eventual regurgitezi ca vacă şi mai mesteci o dată? Bagă-n marşarier şi dă-i talpă, poate-poate faci plinu-n doi kilometri!

” Frânez brusc şi fără motiv” – deci eşti handicapat, nu? Nu-i aşa că periodic te muşti de nas singur? Frunzărind on-line site-uri porno, ţi se întâmplă des să-ţi dai, brusc, cu tastatura-n meclă? Aşa, fără motiv, nu ajungi să-ţi violezi mâţa zilnic?

„Cabină de probă pentru femei” – aşă mă gândeam şi eu! De aia mergi total aiurea, ai o mână ocupată cu probatul femeilor din can-can! Frumosule, ai cumva şi preferinţe sau pot s-o trimit şi pe bunica lu’ vecina de la cinci la o probă? Doamna mama ta are curaj să se urce cu tine-n maşină sau ia tramvaiu’? Alea de le probezi, le plăteşti cu număru’ sau cu ora?

La polul opus se situează cei care-mi provoacă diaree, adica şoferii (sau proprietarii) maşinilor cu număr de Bulgaria. Dacă-n cazul constipatorilor nu mă pot constipa pe ei, în cazul bulgarizaţilor aş putea să mă… ( habar n-am care ar fi termenul corect..).

Adica ei sunt şmecherii perfect adaptaţi la criza noastră cea de toate zilele. Pentru ei ciubucăreala, combinaţia şi ciumegeala reprezintă singurele motive de a trăi. Ei sunt cei care ar refuza să presteze o felaţie în România pentru 50 de ron şi s-ar duce în Bulgaria ca s-o sugă mai ieftin. Tot ei ar alege negreşit să trăiască toată viaţa c-o urâtă buboasă doar pentru că e mai ieftin de întreţinut decât una pe care ar avea curajul s-o scoată din casă.

Nu întâmplător şoferii bulgarizaţi au fost implicaţi într- un număr record de accidente, număr pe care vi l-aş spune dacă nu s-ar modifica la fiecare jumătate de oră. Explicaţia e una destul de simplă: când cu două mii de euroi îţi cumperi şi permisul, şi o tărăboanţă de pe vremea când Gorbaciov avea păr, păi nu ştiu cum ar putea să fie altul rezultatul?!  Culmea e că ultimul meu vis erotic a fost legat de aceste moluşte şi, cu toată ruşinea, vi-l dezvălui: se făcea că aveam diaree abundentă la vederea maşinilor cu număr de Bulgaria… şi se mai făcea că eram mai inteligent decât în realitate şi, profitând de asta şi de producţia fecală, mi-am deschis siloz de îngrăşământ natural cu mine în calitate de patron, unic furnizor şi distribuitor. Şi mi-a mers aşa de bine încât după prima lună mi-am permis să mănânc mai mult, deci să produc mai mult, iar cu banii câştigaţi mi-am achiziţionat un tanc cu şenile de titan şi număr de transnistria din dorinţa de a face o plimbare prin Bucureşti cu scopul precis de a lipi pe străzi afişe motorizate cu numere de bulgaria. Când mai aveam o su’ de metri pân’ la prima victimă m-a tras o domnă poliţist pe dreapta şi-n loc să mă amendeze, m-a arestat violat. Până la urmă ceea ce putea fi un vis frumos s-a transformat în vis erotic şi sincer nu m-aş fi ofticat dacă-n realitate n-aş fi fost însurat (sau arestat, cum doriţi..).

Dacă n-ar fi trebuit să mă duc la şofat, v-aş mai fi zis şi de domnişoarele şi doamnele care ţin la propriu volanu-n braţe, da’ poate-i mai bine aşa că oricum e ziua lor (La Mulţi Ani!) şi-ar fi păcat să-mi iau castane de la nevastă-mia când deja mi-am făcut speranţe de sărbătorire.

Drum bun mie, drum bun vouă, mai puţin la ăia nouă! aaa, şi la ăia de sub şine!

Anunțuri

25 responses

  1. Pingback: Ziua bărbaţilor - 44 de pahare! | Blogul lui Nea Costache

  2. Pingback: Întâmplări cu prietenii mei maghiari | Blogul lui Nea Costache

  3. Pingback: Se apropie sfârșitul? | Blogul lui Nea Costache

  4. cu ce(?) sa incep(?) chestiile alea din luneta alora sunt puse doar de amuzament …
    stai linistit ca nu le iau apararea doar ma amuza teribil prostia lor. :))
    de ce ma amuza ?
    pentru ca imi e mult prea lene sa schimb ceva din genu de oameni si oricum nu sunt sigur ca as fi in stare s-o fac .

  5. Pingback: Dezastre… benefice! | Blogul lui Nea Costache

  6. Ceva care se lipeste oarecum la ceea ce ai scris.. :))

    Acu’ ceva timp am luat taxiul(boier, ce mai). Ca o paranteza, nu imi plac taximetristii, mai ales ca-s tupeisti in trafic si vor sa aiba ei tot timpul dreptate. In sfarsit,nu asta e important. In Tico(asta era masina) caldura mare, de puteai sa-ti clocesti ouale. Spun destinatia si astept cuminte sa demareze. Rabatez geamu’ de la portiera si cu gandurile aiurea, deschid borseta sa verific daca n-am uitat ceva acasa.
    -Sunteti localnic?-ma sondeaza taximetristul.
    -Da!-zic io,incercand sa prind rostul intrebarii.
    -V-as face o propunere!
    -Ziceti!
    -V-ar interesa o aventura de o juma’de ora? Ceva femei!
    Hopa,zic io in gand,am dat de dreacu’!Asta imi baga precis o oferta la”scurt”.
    -Dezvolta subiectul-intru eu in joc, renuntand la apelativul dumneavoastra.
    -Pai pentru 20 Roni, plus cursa, in cateva minute va fac rost de o prospatuara! Da’ stiti, discutia ramane intre noi, nu mai stie altcineva!
    -Sa zicem ca as fi de acord, da care e locatia? continui eu, facandu-ma brusc interesat.
    -In Tico(!?!), eu va duc intr-un loc neaglomerat, va las cu fata si dupa aia achitati banii!
    -Pai tu nu te uiti ca am 1,93? Cum facem treaba, ca nu e spatiu?
    -Asta se rezolva, rabatez io scaunele! Am si prezervativ, daca va intereseaza!
    Deja ma umfla rasul, da’ incercam sa ma abtin. In final, ii zic ca nu pot, ca trebuie sa rezolv o urgenta si n-am timp. Aparent dezamagit, taximetristul isi da seama ca afacerea esuase, imi ia banii de cursa si in final imi spune sa uit numarul de la masina. Orasul nu vi-l spun, din patriotism local, da il banuiti.
    :))

    • te asigur că prospătura de care-ţi putea face rost era prospătură pe cât e tico maşină :).
      Cunosc astfel de practici, am fost taximetrist după cum am mai spus, da’ am fugit de ele ca de dracu’… Da’, oricum, nu-l poţi acuza pe şofer de rele intenţii, sunt destui cei care ar fi apreciat până la lacrimi o astfel de propunere…

      • Eu urăsc taximetriștii !!! Zilele trecute l-am nimerit pe unul care a început să-mi vorbească despre sex oral, sex în general, femei, bărbați care nu-s adevărați dacă nu simt gustul p*zdei și tot așa. Mă întreb dacă asta-i o conversație normală. Sunt eu băiețoasă, dar nici chiar așa !

      • e suficient să te gândeşti la ce calităţi sunt necesare pentru a fi şofer de taxi pentru a înţelege care e nivelul celor mai mulţi dintre ei… îmi pare sincer rău că ai fost nevoită să trăieşti o asemenea experienţă!

    • Nu am niciun merit în decizia ta, dar mă bucur să-i văd materializarea. O să mai trec prin vizită pe la tine, mai ales acum când nu voi mai avea dileme la cuvinte precum „paturi”, gândidu-mă că ar putea fi „pături”.
      Mult succes în continuare!

  7. N-am treaba decit cu cei care nu stiu pentru ce sint puse lampile alea colorate din fata si din spatele masinii si ce rost are o anumita maneta de la volan.Cu cei care nu stiu ce rol are chestia aia de care se tin si ca,daca ar roti de ea din cind in cind,ar reusi sa ocoleasca zonele in care abunda apa.Cu cei care nu stiu ca daca apasa pe pedala aia din mijloc,masina ar incetini sau,chiar ar putea sa se opreasca,daca e nevoie.Si cu cele care isi lasa masinile la fel cum isi lasa caruciarele in magazine-in mijloc sau de-a curmezisul.

  8. Pingback: Apocalipsa « munteanul

  9. Pingback: Doda Leanţa | Blogul lui Nea Costache

  10. Pingback: Azi, un poet gorjean, drag mie: Marius Marian Şolea! | Blogul lui Nea Costache

  11. Pingback: BOR – alături de poporul pe care îl păstorește? | Blogul lui Nea Costache

  12. Pingback: Concluzii din spital | Blogul lui Nea Costache

  13. Pingback: Dor de mamă | Blogul lui Nea Costache

  14. Nu vreau să fiu răutăcios… sunt amuzat de felul cum decurge o conversaţie între un provincial şi un bucureştean:
    Provincialul: Ai mai vorbit despre treaba aia?
    Bucureşteanu’: Mai am vorbit! Mai am fost şi mai am văzut!
    Am zis!Atât.

  15. Pingback: Regăsirea (reluare) | Blogul lui Nea Costache

  16. Ai dreptate cu taximetristii, marea lor majoritate sunt la fel. EU mai mor cand ii vad opriti pe mijlocul drumului,, in paralel, in asteptarea de clienti, stau la taclale, blocand aproape tot. Sau cand nu ii lasi sa se bage undeva, iti spurca tot neamul, de parca ei te-ar lasa pe tine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s