De ăla pe băţ

Vă şi mă scutesc de o introducere total lipsită de relevanţă şi vă destăinui că astăzi, printr-o împrejurare oarecare, am ajuns la ministerul turismului şi nu-mai-ştiu-cum. Treaba mea acolo s-a rezumat la două semnături, trei ştampile şi aproape un sfert de ceas aşteptare în holul principal al preaminunatei instituţii.

În sfertul de oră petrecut sub supravegherea înţepătoare a garsonului (care în franţuzeşte se scrie altcumva) albastru de la uşă, am avut ocazia să studiez un exemplar autentic de şofer al unei astfel de instituţii. Fără a-i găsi pricină din considerente fizionomice sau vestimentare, găsesc necesar să le aduc în discuţie pentru că ele întregesc imaginea călcătorului de dale şi pedale ministeriale.

Pantofi de lac stil ciocate, pantaloni negri, sacou negru două mărimi în plus, cămaşă parţial albă, cravată vişinie cu puchiţele (sau firimituri), păr brun-roşcat, constituţie generală aproximativ umană – asta pe partea vestimentară şi puţin fizionomică. Pe partea fizionomică, mai rău!: cum nu poate limba mea să-mi lingă cotul, aşa nici genunchiul lui stâng nu-l poate atinge pe cel drept (adica din partea dreaptă) şi de aici, probabil, şi mersul lui destul de derutant; abdomenul foarte bine delimitat de două oase masive şi-o curea cauzatoare de încreţeturi la pantaloni; bust platfusian împins extrem în faţă pentru o posibilă imagine impozantă având ca efect doar o caricatură mişcătoare; mărul lui Adam proeminent şi ascuţit segmentând aproape simetric gâtul lung şi, peste toate acestea, o faţă… N-aş putea să jur că DEX-ul ar încadra-o la respectiva definiţie şi nici că e legal să o expună public dar, ţinând cont că ceva pile sus-puse tot are, presupun că a primit derogare. O moacă total ascuţită şi-o ceafă total plată, o pereche de buze din a căror lipire rezulta o dungă perfect orizontală şi-un nas absolut perpedicular pe gură, toate acestea păleau şi deveneau detalii în faţă piesei de rezistenţă: ochii. Mă jur pe viaţa lui lazlo tochioş (care în bozgoreşte se scrie altfel) că privire cu o încărcătura mai mare de inteligenţă decât la individu ăsta, eu n-am văzut! De undeva din fundul capului, probabil tangenţial cu ceafa, cei doi ochi verzi-căprui emanau un grad de emancipaţie şi de falsă activitate neuronală calitatea întâia (care în limba română sigur nu se scrie aşa)!

Cu un aer superior şi cu o atitudine plină de simţul proprietăţii, sinonimul cuvântului care se pune pe băţ şi nu e vată de zahăr, a făcut uz de armamentul din dotare (telefonul mobil) şi a purtat o discuţie foarte solicitantă din punct de vedere fizic. Partea audio mi-a rămas străină, partea video pe retină şi o reproduc aici.

Ca şi când deplasarea lui prin faţa uşilor glisante cu detector de mişcare nu ar fi fost suficientă, don’ şofior avea şi un tic caracteristic spasmofiliţilor în sensul în care dădea din cap ca şi cum ar fi bătut cuie imaginare cu fruntea într-o scândură la fel de imaginară plasată imaginar la vreo 10-15 centimentri de ţeasta lui diformă; vărfu de la băţ se încadra perfect în categoria utilizatorilor de telefoane mobile care folosesc ambele membre superioare la capacitate maximă pentru a exprima verbal câteva aberaţii şi cu uşurinţă ar putea constitui material de studiu pentru un proiect de lege care să interzică gesticulatul la telefon. Foarte atent la imaginea lui şi văduvit de prezenţa unui partener de dialog giesem, pilotul de bmw a încercat îndelung să-şi aranjeze părul în reflexia uşilor glisante şi probabil ar fi reuşit dacă acestea nu s-ar fi deschis de fiecare dată când apărea ceva în faţa lor, aşa că s-a orientat din mers şi a coborât la maşină (o “amărâtă” de serie 5) pentru o oglindire fără intermitenţe.  În plin proces de înfrumuseţare, pe trotuarul respectiv au avut drum şi trei căprioare îmbrăcate sumar care, văzând strigoiul oglindindu-se, au chicotit scurt şi l-au distras astfel de la activitatea lui. Exact în momentul în care el a apăsat butonul pentru a le dezvălui fetelor cine e tăticu’ acelei maşini, toate trei au avut proasta inspiraţie de a-l privi în ochi şi instinctul primar de a o lua la fugă, ceea ce nu s-a întâmplat din simplul motiv că acolo se termina trotuarul iar semaforul era roşu. Când s-a făcut verde,  instinctul şi-a intrat în drepturi.

Sfertul total neacademic de aşteptare odată terminat a adus şi finalul studiului asupra acestui exemplar pe care nu îndrăznesc să-l încadrez într-o specie anume dintr-un minim de respect pe care-l port oricăror vieţuitoare.

Pe drumul de întoarcere m-am tot gândit la turismul din ţara noastră şi, oricât mi-aş fi dorit, n-am reuşit să evit comparaţia cu şoferul ministerial şi bmw-ul serie 5: atât turismul din România cât şi frumoasa maşină nu sunt conduse  nici de cine trebuie, nici cum trebuie şi nici nu merită lăsate pe mâna unor nepricepuţi dezertaţi de pe băţ.

Anunțuri

15 responses

  1. Doamne, cita dreptate ai! Dar, vorba ceea, nu mor caii cind vor ciinii (sau, cine stie, in cazul de fata, o fi invers…). As fi preferat sa am ce zice la partea de substanta (adica taman asta, ultima), dar… efectiv, nu vad solutii.
    In schimb, iarasi m-am amuzat copios (si-am incercat sa rid cit mai in soapta, avind in vedere ora si faptul ca sint exact linga fereastra deschisa, iar blocul de vizavi se afla la vreo 10-12 m distanta…).
    A! Totusi, se cuvine sa observam ca ai stat doar 15 min in ministerul cu pricina, ceea ce, zic eu, pare a fi o dovada de eficienta. Sa vedem insa cum vor merge treburile dupa comasare, cind vom avea 5 in 1…
    In rest, ca tot ai amintit de tochios (imi place grafia ta), probabil esti la curent cu noua sa avansare… O fi de bine…?

  2. CAPRIORUL MEU SALBATIC SI DULCE… IN „”CIVILIZATIE”” MAI AVEM SI LACHEI CU MINTE MOARTA SI CIINI DE PAZA BIPEZI… NU SUNT FORMATATI DECIT LA TELEPHONUL PORTABIL SI LA OCHII ACEIA PROFUND DEZHUMANIZATI SI MAI VIZI DECIT MULTIVERSURILE EXISTENTEI (cu toate ca acolo i plin de constiinta) SI MAI AVIZI LA CELE PAMINTESTI DECIT ORICE … ESTE DEMONSTRATA DE PAVLOV SALIVAREA LA „”PITORESTI SI PICANTERII”” CU FUSTITE SI CHICOTELE…AM RIS CU LACRIMI DE FERICIRE CA CINEVA VEDE TOATE ASTEA…merci…. devin celebre ale tale scrieri…. ai har cu dar si dar cu har…. sa traiesti si sa continui la infinitul tau launtric…te sarut

    cu tare mare placere te citesc…tu ar trebuii sa fii un emisar, ce colinda „toate cotloanele civilizatiei noastre” si sa descrie ce vede… asta r trebuii sa fie misiunea ta ACUM SI AICI…

  3. Cred c-ai putea sa-l incadrezi usor la „clasa politica”. Adica hidos si din punct de vedere fizic si comportamental… si cu toate „calitatile” pe el.

    Sofer de BMW care are senzatia ca masina lui are degeaba semnalizator…

    Plus ca acea clasa politica de care vorbeam chiar nu merita niciun fel de respect… deci ai voie sa-l cataloghezi asa 🙂

    In rest… haz de necaz… 🙂

    • „Clasa politică” e singura încrengătură de care încerc să mă ţin la distanţă pentru că am ceva probleme cu stomacu şi n-ar fi elegant să vomit ori de câte ori sunt expus la contactul cu ea…
      Da, momentan e haz de necaz, da’ în timpu ăsta eu îmi ascut şi brişca pentru a fi pregătit în orice moment să ies alături de cei care, asemenea mie, s-au săturat să fie de umplutură în propria ţară!

      • nu i rea ideea am si eu un mic briceag pentru curatat mere… cred ca totu i bun in cazul asta… arma alba…este bun pentru o carotida…

        cred ca de fapt nu va fi nevoie, vor pleca singuri fara violenta noastra care este exacerbata pe moment… vor venii timpuri bune … SUNT SIGURA…

        CALDA DRAGOSTE UNIVERSALA

  4. Se pare ca, peste tot in lume, conducatorii se chinuie sa asigure pulimii conditiile din 1984 orwellian, binenteles, asezonate cu specific national. Si vaz ca le reuseste major! 😉

  5. Pingback: Lepşesc iar! « joy

  6. Prietene Vlad, mi-a placut descrierea acestui sofior cu mutra de telectual sigur pe el si cuprins de importanta muncii pe care-o presteaza! Fii sigur ca leafa lui depaseste cu mult pe cea a unui profesor universitar! Vai mama noastra!

  7. Prietene Vlad, zic şi eu ca Nea Costache, cred că ştiu ce se întâmplă cu tine. Te-ai întors între dealurile Moldovei şi dăi cu cireşica, dăi cu vişinata şi nu mai vrei să pleci până ce se termină tulburelul… Aşa-i?

  8. dragul meu baiat bun, de unde atita defetism?
    barbat tinar cu asemenea idei pesimiste?
    ia uite te tu la ceruri si la natura si ai sa vezi cit esti de iubit si fericit…ia cauta bine in sufletul tau si cauta oazele de liniste si pace(„”locul cu verdeata”” al bibliei, si ai sa vezi tu ca de nimeni nu ai nevoie decit de tine insuti ca sa fii fericit, cea sau cel sau cei ce vor veni sa petreaca o portie de timp cu tine nu vor face decit sa si imparata completutinea personala cu tine, iar tu, pe a ta cu ei, dar toti suntem singuri pe lume…

    cum spune o melodie interpretata de starmania:

    fugim unii dupa altii , ne iubim, ne tachinam, ne mingiiem si ne alintam, ne tradam si ne inselam dar pina la urma toti suntem singuri pe lume, fiecare in gaoacea lui de suflet, unde si Dumnezeu este prezent, unde ii este citeodata greu, citeodata usor, citeodata lumina si dulce calm, altadata razboi intern cun contrarietati si tragica jale, de miroase, a plecat in alte dimensiuni….

    leaga constiinta ta de inima ta si ai echilibreaza te si ai sa vezi in jurul tau ochi cu licariri de iubire si de intelepciune… si ti va fi bine…

    cu calda dragoste de romanca pentru tine vlad ioane baiat bun…
    aura

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s