Un domn

Încerc de două zile să scriu despre acest domn şi mai am puţin până să elimin prin frecare tasta backspace.

Despre acest domn se poate scrie în toate felurile, însă nu se cuvine a scrie decât într-unul singur. De două zile încerc să scriu cum pot şi cum se cuvine. Până azi n-am reuşit!

Dintre-atâţia domni câţi sunt şi despre care se poate scrie eu am ales să scriu despre domnul Tudor care mi-a stricat primul radiocasetofon. Primul radiocasetofon l-am primit cadou în prima vară din liceu când, spre surprinderea generală, n-am rămas corigent. Tot atunci am primit cadou şi câteva casete audio la pachet cu o vacanţă liniştită.

Puţinul timp pe care-l petreceam în casă şi nu avea ca scop dormitul, îl alocam audiţiei noilor mele casete la noul meu radiocasetofon. De primele două m-am săturat relativ repede, de cea de-a treia nu prea… E drept, n-a durat mult până să devină singura mea opţiune deoarece, odată rămasă înţepenită, n-am reuşit nicidecum să curm relaţia simbiotică şi fortuită dintre ea şi radiocasetofon.

Zilele de vară treceau repede şi, preponderent, se rezumau la bătut beşica de fotbal sau de baschet undeva prin Copou. Serile şi nopţile se consumau fie fără băşică prin Copou, fie cu domnul Tudor şi radiocasetofonul meu cu a lui casetă înţepenită. Copoul nu poate fi povestit, domnul Tudor nici atât – şi unul şi altul trebuie trăite.

Puţine au fost serile lipsite de întâlniri cu domnul Tudor şi arareori s-au terminat altcumva decât târziu în noapte. Prezenţă elegantă şi distinsă, domnul Tudor contrasta evident cu firea mea de licean rebel, chiulangiu şi mai mereu corigent, dar asta nu a părut a-l deranja vreodată, iar pe mine nici atât. Îl ascultam cu o sfinţenie care pe tata l-ar fi făcut invidios şi-l redescopeream seara de seara ca şi când poveştile lui ar fi fost mereu altele, deşi poveştile lui erau mereu aceleaşi. Mă regăseam pe uliţele din poveştile lui, mă imaginam pe Tâmpa, mă întruchipam trubadur, mă îndrăgosteam de Ludmila, de primăvară, de niciodată toamna, de salcâmi şi mă pierdeam în alte timpuri, în alte locuri, în alte lumi, ascultându-l.

Undeva, la capătul de jos al Copoului, eu, domnul Tudor şi-un casetofon am strâns toată lumea şi toate epocile într-o casetă, într-o vară.

Domnul Tudor m-a învăţat într-o vacanţă ce n-au reuşit profesorii în doi ani de şcoală; tot el, domnul Tudor, mi-a cultivat plăcerea de a visa la lucruri simple şi frumoase, la ochi albaştri, cosiţe aurii şi mâini calde..; de la domnul Tudor care mi-a stricat primul radiocasetofon am aflat că fără poezie şi poveste niciun suflet nu e-ntreg şi nicio făptură deplină. De la domnul Tudor aflu şi acum că, fără a-i face cinste ca fost corigent, aici şi acolo este ţara mea şi neamul meu cel românesc, iar în a vorbi despre asta nu-ncape altceva decât mândrie, speranţă şi plăcere. De la domnul Tudor am căpătat ocazia de a scrie aceste rânduri şi, totodată, obligaţia.

Nu-l cunosc pe domnul Tudor.

Domnul Tudor este doar una dintre poveştile adolescenţei mele şi una dintre poeziile prezentului meu, nimic mai mult decât muzica domnului, de această dată, Tudor Gheorghe. Urcat pe scenă şi blocat în radiocasetofon domnul Tudor devine Tudor Gheorghe, în rest rămâne om. Un domn.

E a treia zi în care nu scriu aşa cum se cuvine despre domnul Tudor şi de-abia azi îmi dau seama că domnul Tudor nu se poate nici scrie, nici povesti.

Până la urmă am fost corigent pe merit…

Anunțuri

12 responses

  1. Copoul… eh, melancolie. Cunosc şi eu un domn Tudor, prezent tot în Iaşi dar numai cu numele. Multe amintiri extraordinare am şi eu cu acest domn Tudor şi legate de numele lui. Tudor Vladimirescu. Îţi spune ceva? Da?! Cartierul şi minunăţiile sale. Şi ştim amândoi cam ce minunăţii se găsesc în Tudor. Tudor… eh, amintiri, melancolie. Sau mai bine spus din Tudor plecau melancoliile, se dezvoltau în Copou şi se întorceau în acele camere de cămin.
    Dar povestea ta este despre Tudor Gheorghe. Nu cred că există cântec mai superb ca al său „Au înnebunit salcâmii”.
    Bine ai revenit!

  2. imi place sa il ascult pe Tudor Gheorghe. Ii stiam pe vremuri, multe dintre cantecele sale si le fredonam, in nestire. E un om frumos pe dinauntru, incat se vede de afara, ca printr-o fereastra, cu geamuri de cristal.

  3. N-am nicio mândrie că sunt român

    Această afirmaţie nu poate fi întocmai adevărată. Motivele de “mândrie” ale poporului român poate că nu sunt de actualitate dar dacă ne întoarcem la propria istorie, tradiţii şi obiceiuri, vom vedea că încă mai avem valori pure, neatinse sau păstrate odată cu trecerea timpului. Pe tot mai multe bloguri oameni cu suflet românesc reaprind acestă mândrie prin postarea de povestiri, cântece şi legende de o frumuseţe rară ale neamului românesc: Nea Costache, Munteanul, Quadratus, RAMANIA.

    Cei care văd în România un fel de “Mesia al Universului” nu vor fi de acord cu acestă afirmaţie

    Cu siguranţă noi, România ca ţară şi românii ca popor, avem multe lacune în ceea ce priveşte spiritul civic, solidaritate, educaţie şi mentalitate.

    Spiritul civic

    Câţi români ar munci ca voluntari pentru un scop nobil, fără câştiguri materiale? Câţi oameni bogaţi fac gesturi de caritate sau donaţii pentru cei defavorizaţi? Cei care ajung la putere uită de unde au plecat şi se gândesc numai la propria îmbuibare, de parcă nici nu ar fi reprezentanţi ai poporului.

    Solidaritate

    Toţi cei care se trezesc peste noapte cu puterea în mână, cu funcţii în administrarea banului public, ce fac? Trag pe turta lor. Mai şi furăm frate, ne facem conturi prin străinătate şi le umplem, că nu ne află nimeni dar, haidem totuşi să facem şi ceva pentru amărâţii ăştia, doar din banii lor ne facem noi vile şi afaceri.

    Tăiem tot din salariile şi pensiile mizere ale celor care mai mişcă economia asta, cei care vor acoperi datoriile către FMI din puţinul lor. Dar de ce nu dăm o lege ca niciun funcţionar, guvernant, responsabil, salariat sau chiar pensionar, să nu ia mai mult de 5000 de lei pe lună până ieşim din criză? Nu le-ar ajunge? Dar unui bătrân insignifiant îi ajung cei 500 de lei din care îi mai luaţi 15%?

    Solidaritate? Odată ajunşi la putere şi linşi la bot de smântâna, creme de la creme, adunată pe spatele proştilor, cine se mai gândeşte la solidaritate? Să ne huzurim în hoteluri de cinci stele, cu 5000 de euro pe lună, că în plus primim şi bani de chirie, salarii dolofane, şofer şi Mertzan. Şi de ce nu? Aici avem gym, massage, spa şi fetiţele ne aşteaptă în cameră cu complimente din partea managerului, care e mulţumit peste măsură că are cine să-i umple stabilimentul.

    Solidaritate? Un grup de oameni bine pregătiţi şi cu suflet s-au luptat pentru a mai câştiga o mică parte de platou continental în jurul Insulei Şerpilor, care a devenit pământ românesc. Concluzia? Dreptul de exploatare a resurselor din acea zonă are vândut cu mai bine de doi ani înainte de terminarea procesului cu Ucraina.

    Educaţie

    Sistemul de învăţământ românesc este în stop cardiac. Mulţumesc lui Dumnezeu că am făcut şcoala atunci când am făcut-o. Profesorii nu mai au nicio motivaţie să-şi facă datoria, aceea de a crea generaţia de mâine. Elevii îşi scuipă profesorii. Nu mai există cei 7 ani de acasă. Nu mai există respect. Copii mănâncă îngheţata şi aruncă ambalajul unde apucă. Trăim în mizerie şi ne place. Cine îşi mai dă locul în autobuz unei bătrâne? Ştim doar să ne băgăm, peste tot, bunul simţ a părăsit de mult mândra Românică.

    Mentalitate

    Suntem oamenii de acum 50 de ani dar ne place să ne credem europeni, vrem standarde de viaţă vest europeană. Plătim aceleaşi chirii şi taxe ca un englez. Dar care sunt condiţiile lui de viaţă şi care sunt ale noastre. Din punctul lor de vedere noi trăim în gheto-uri dar, noi plătim ca şi cum am avea parcuri, apartamente mari, peisaje încântătoare, transport civilizat, linişte şi ce mai este necesar unei vieţi normale.

    Comportamentul iresponsabil al guvernanţilor de astăzi, dar şi al întregii clase politice ce a condus România în ultimii 20 de ani.

    Comportament iresponsabil? Puţin spus. Am împrumutat zeci de miliarde de la FMI pentru a ieşi din criză, bani ce noi îi vom achita. Din ce? Nu ştiu. Câţi din banii ăştia au ajuns cu adevărat la români? Ce am primit noi ca să dăm înapoi? Nimic fraţilor, că vedem că tot ni se ia. Jocurile au fost demult făcute, înainte să ni se aprobe creditarea, pe considerente politice şi interesele clientelei politice.

    Dar totuşi noi ne merităm soarta. Conducătorii noştri sunt exact imaginea fidelă a noastră. Ei sunt oglinda noastră.

    Da! Da! Da! Nu noi i-am pus acolo? Nu noi l-am ridicat pe Băsescu de o grămadă de ori? Nu noi l-am scăpat de suspendare şi l-am votat şi a doua oară?

    Vai măi mamă! Cum de ne-a trădat Băselu?! Primul feciorelnic al neamului românesc şi-a întors privirea de la noi…

    Da! Da! Da! Pentru că şi el are conturi de umplut în afară. Pentru că şi el e dator vândut marilor mafioţi şi oameni de afaceri din România. Şi el e client şi are clientelă politică şi neamuri de avansat. Nici lui nu i-ar surâde ideea de a rămâne fără gym, massage, spa şi Mertz.

    Sunt imaginea fidelă a noastră. Pentru că avem Secretar de Stat ce noaptea lucrează ca stripper dar, a ajuns pe funcţie pentru că e nepotul, cumnatul, finul cui trebuie. Da! Pentru că ne place să dăm şpagă şi noi i-am învăţat aşa.

    Şi astfel, am ajuns la concluzia că suntem un popor laş, şovăielnic, şmecher, oportunist, hoţ şi lipsit de patriotism. Că mai există excepţii, asta e altceva.

    Ce patriotism?! Restul, am comentat mai sus.

    Poporul român nu este deloc solidar. Nu există un spirit civic ca în alte ţări, iar furtul este la mare modă. Da, trebuie să recunoaştem, suntem un popor de hoţi. Ne place să ne furăm între noi, să ne tragem unul altuia ţepe.

    Asta mă doare pe mine cel mai mult. Pentru că mulţi, foarte mulţi suntem plecaţi prin străinătăţuri. Pentru că frate uită de frate, copii uită de părinţi. Străinii ne văd drept bandiţi hoţi şi criminali. Şi pe bună dreptate. Aşa cum te freacă un român nu te freacă un străin. Un român nu te va ajuta nici cu cel mai mic gest, chiar dacă i-ar sta în putere, ar şti sau nu ar avea nimic de pierdut. Fiecare trage e turta lui, chiar dacă asta înseamnă să înşele, păcălească sau să jecmănească un alt român. Fiecare cu mama lui. Şi nu e bine. Polonezii, de exemplu, sunt ca fraţii între ei. Noi? Fiecare cu mama lui.

    Dacă ne merităm soarta?

    Da! Pentru că suntem câini între noi.

    Pentru că ne plac manelele, le spijinim industria. Şi ne mai întrebăm de ce străinii ne numesc pe toţi ţigani? Un neam de manelişti.

    Pentru că ne place Simona Sensual şi Sexy Brăileanca. Numai asta vedem la televizor. Industria să meargă… cerere şi ofertă, asta cerem asta ni se dă. Prost gust.

    Pentru că suntem mizerabili, ne place să trăim în rahat. Nu avem nici cea mai mică idee de ce înseamnă civilizaţie, să respecţi şi să fii respectat. Nici măcar nu ştim să socializăm între noi.

    Pentru că ne lăsăm furaţi. Pentru că ne-am învăţat să dăm şpagă. Pentru că nu suntem uniţi. Pentru că nu punem umărul.

    Fii tu însuţi schimbarea pe care o vrei în lume, în ţara ta!

  4. Drag prieten te aşteptăm să revii. Recunosc, am şi agăţat gagici cu postările de pe blogul tău, normal că românce, care înţeleg cele scrise de tine. Le citesc despre vaca mov sau povestirile tale istorice şi le dau pe spate. Sunt prea faine şi înveselesc pe oricine. Sper să revii cât de repede cu istorioarele tale. Numai bine în tot ceea ce faci!

  5. incerc sa-mi aduc aminte cum se numea primul meu casetofon. Cred ca se numea „international” era de fapt dublu casetofon cu inregistrare. Da, a fost dupa 90 ca eu sunt mic de varsta :))

    Apoi, ce-mi aduc aminte foarte bine, este ca in vacanta dintre a 8-a si a 9-a mi-am luat primul casetofon cu CD :))

    vai… cati bani dadeam unui coleg sa-mi faca cd-uri audio :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s