C-o daltă toţi suntem datori!

Statul român ne-a pregătit ceva: nu mai putem trăi din amintiri! Pur şi simplu nu sunt profitabile, nu se pot impozita şi nici acciza, deci sunt inutile.

Constantin Brâncuşi a crezut altceva şi ne-a lăsat, undeva la Târgu Jiu, o sumă de amintiri la care a trudit cu dalta şi cu sufletul, cu patimă şi har. Ce alţii au făcut cu pana,cu arcuşul sau cu pensula, Brâncuşi a făcut cu dalta. Şi-a făcut atât de bine incât astăzi se numeşte patrimoniu. Patrimoniu e moştenirea spirituală a unui popor, iar legile actuale descriu clar că orice moştenire trebuie impozitată! Deci: cine a moştenit? Poporul român! Păi, poporul român să plătească!

Cum-necum, statul nu a găsit calea legală de a lua bani de la români pentru patrimoniu aşa că, de oftică, a decis înscrierea unor monumente precum cele de la Târgu Jiu în programul de casare. Prima etapă e cea a abandonării şi oricine trece prin Târgu Jiu sau pe blogul lui Nea Costache poate constata că s-a scurs demult. A doua etapă este cea a declasificării monumentelor până la gradul de structuri pietroase cu risc seismic extrem şi, apoteotic, etapa a treia şi cea din urmă va consta în dinamitarea imediată, aruncarea la groapa de gunoi şi ridicarea unui mall omagial.

Cei care astăzi se gândesc cu groază la un astfel de scenariu vor încerca mai târziu, după ce el va fi înfăptuit, să repare această colosală stricăciune. Şi vom porni cu toţii spre munţi, cu dălţile în mâini, pentru a renaşte irepetabilul şi pentru a ne întregi identitatea, dar vă jur pe ţinutul secuiesc că nu vom fi în stare să aducem la viaţă ceea ce am lăsat cândva să moară.

Scriu aceste rânduri pentru că nu ştiu să dau cu dalta, pentru că nu vreau să dau dalta şi pentru că, de-aş şti şi-aş face-o, n-aş putea s-o fac la fel de bine precum a făcut-o Brâncuşi. Citiţi aceste rânduri pentru că nu ştiţi şi nu puteţi să daţi cu dalta, pentru că nu vreţi să fiţi nevoiţi a da cu dalta şi chiar de aţi da, ar fi prea târziu.

Încă mai e timp să nu dăm cu dalta, încă mai e timp să nu dăm cu bâta, încă mai e timp să scriem şi să citim despre Brâncuşi.

Înainte de a nu mai fi timp de scris şi de citit, atunci va fi vremea să dăm cu bâta sau cu dalta. Pe urmă va fi prea târziu!

Anunțuri

7 responses

  1. Multumesc pentru preluarea acestei grave situatii in care au ajuns aceste minunate opere de arta brancusiene. Sper ca cei abilitati sa ia masuri in aceasta privinta, sa se sesizeze, iar aceste monumente sa poata fi in sfarsit reconditionate si conservate. O saptamana senina, cu realizari!

  2. Vezi ca „te-am pirit” lui Florin Chilian ca ai scris despre Brancusi si vreo doua zile a tot promvat articolul asta si pe cel al lui Nea Costache pe FB si pe Twitter… Cu trimitere la blogul tau si tot tacimul 🙂 🙂 🙂

  3. dragul meu bine inteles ca tebuie respectat Brincusi pentru geniul si unicitate lui dar tot omul stie sa dea cu dalta si hai sa dam…

    ca iubitul nostru Constantin a fost roman… si el nu a lasat cu limba de moarte sa nu se continuie ceea ce el a facut… din contra geniul romanesc trebuie continuat pentru ca el ESTE… peste tot aud ca suntem la o plafonare in creatie, ca nimic nu mai poate fi inventat… eu nu sunt de aceasta parere… universul este PLIN si manifestarea noastra de energii cu diamantul spiritului ce straluceste cu puteri si rasputeri divine continua de a exista precum Brincusi Constantin al nostru in nemurire… ACTUL CREATIEI CONTINUA…… TE ROG ESTE UN MESAGE SIMPLU DAR FOARTE IMPORTANT SI NIMENI MAI MULT DECIT TARA ROMANEASCA SI POPORUL EI NU POATE DEMONSTRA ASTA…

    te sarut cu multa si calda prietenie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s