Te rişti?

Când eram eu mic şi creierul meu pe măsură, mă riscam. Mă riscam să sar pârâul, mă riscam să umflu broaşte cu paiul, să prind mormoloci cu şoseta şi să mă sui pe bloc unde iar mă riscam să scot firele din antene. Mă riscam la aproape orice şi nu mi se părea mare scofală să te rişti.

La grădiniţă mă riscam să nu pap tot, în primii ani de şcoală ani mă riscam să lipesc mucii de scaun, în următorii mă riscam să uit caietu’ de teme acasă, iar în cei din urmă riscam să chiulesc şi să dau cu ulei pe tablă. Am intrat la liceu hotărât să numai risc aiurea, ba chiar de loc dacă s-ar fi putut. Deloc nu s-a putut, dar măcar am dat bacu’  scăpat definitv de greşeala de a mă risca. Ceilalţi colegi se riscau şi după bac, probabil o mai fac şi-n prezent şi dacă n-au înţeles până acum că nu e corect să te rişti, nici nu cred că vor înţelege vreodată.

Cu riscul de-a-i supăra pe  cei care se riscă, dau exemple de ce eu risc şi ei se riscă:

– eu mănânc, ei se mănâncă;

– eu citesc, ei se citesc;

– eu spăl vase, ei se spală vase;

– eu glumesc, ei se glumesc.

Dacă mai riscă cineva să dea exemple, lista rămâne deschisă…

Anunțuri

2 responses

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s