Limba la control

Pe lângă tradiţionalele lucrări de control la limbile română, franceză, engleză, la noi la şcoală aveau loc periodic şi controale la limba din gură. Nu ştiu alţii cum gândeau, da’ eu unul aveam oroare de tija de metal care-mi apăsa limba deoarece în mintea mea arăta exact ca un încălţător şi aveam senzaţia că o ling involuntar pe do’nşoara asistentă la călcâie.  Dacă aş fi ajuns la vârsta fanteziilor deplasate şi a aprecierii unei fete de 22-23 de ani ca pe mai mult decât o asistentă, poate aş reacţionat altfel când limba ei de pantofi ar fi interacţionat cu limba mea din gură… Acum e tardiv să mai am astfel de gânduri şi oricum printre fanteziile mele nu se numără linsul de încălţătoare.

Odată cu înaintarea în vârstă am avut de-a face din ce în ce mai rar cu scosu’ limbii şi mă consider scăpat de respectiva fobie.

Mai nou, am dezvoltat involuntar o altă fobie pentru o altă limbă, imaterială de această dată. N-aş putea să vă spun cum se numeşte, dar pentru ceva ce nici n-ar trebui să existe  nu cred că se impune asimilarea unei denumiri. Limba incriminată e rezultatul înciotării ( dacă aţi văzut vreodată un dos câine lipit de un dos de căţea, apăi aia e înciotare) moderne dintre limba română şi cea engleză şi reprezinta ultima fiţă necesară  pentru accederea la cel mai înalt nivel al societăţii.

Mai ieri, cel dintâi şi cel mai scump născător de chiloţi şi budigăi al României a dezvăluit că s-a înscris la dansex pentru tine , motiv pentru care a fost nevoit să-şi (băgaţi bine la cap!) canceleze toate activităţile din următoarele 2 luni. O fi el cel mai tare chiloţar autohton, da’ cu aşa exprimare a devenit egal cu pata maro de la spate.

În cadrul singurei multinaţionale prin care am trecut, termenii de şedinţă sau de întâlnire puteau fi găsiţi doar la erată, în rest deveniseră meeting. Prima dată când am aflat că urma să aibă loc un meeting mi-am făcut ceva probleme, eu nefiind înscris în sindicat şi nici cotizant. Dar m-am hotărât să suplinesc aceste neajunsuri şi-am venit la muncă, în ziua anunţatului miting, cu un cearşaf şi-o pungă de carioci, plus o cască de protecţie în cazul în care ar fi venit şi minerii. Dezamăgit că n-am avut ocazia să mă revolt fără a avea habar de ce, am participat cam în silă la respectivul meeting, iar singura mea realizare  s-a concretizat într-o mâzgâleală neomodernistă pe un colţ de cearşaf.

Regret şi acum ziua în care am semnat ca primaru’ pe contractul de telefonie… Pe lângă alea multe semnături necesare, există acolo şi nişte căsuţe pe care, la îndrumarea operatorului, le-am bifat la mişto. Acuma, pentru alea 3 icsuri iresponsabile, sunt sunat cu perseverenţă de la relaţii clienţi pentru a oferi feedback… Interesant este că, în primă fază, vorbeşte un roboţel, da’ eu nu m-am prins decât pe la al treilea săru’mâna când deja povestea era pe sfârşite şi-am reţinut doar că tre’ să apăs tasta 1. Şi-am apăsat-o…

„Bună ziua, sunt filofteia macrameu şi mă voi ocupa de cazul dumneavoastră, va urma un şir de întrebări cu itemi deschişi, veţi avea pentru fiecare dintre ele de stabilit o rezoluţie şi la final vom stabili pentru iuzărul dumneavoastră un status al gradului de satisfacţie. Discuţia va rămâne strict confidenţială, pentru orice nelămuriri ulterioare puteţi accesa saitul nostru prin simpla introducere a iuzărneimului şi a pasuărdului, iar la secţiunea help sau fachiu că nu mai reţin acuma, veţi avea acces la suport onlain. Începem?

Duduie, m-ai stupidizat complet! Hai s-o lăsăm baltă până când unul dintre noi va fi dispus să folosească limba celuilalt, ochei? hev ă nais dei!”

Mi-e dor de fobia adolescenţei mele, era mai uşor de suportat pentru că linsu’ de încălţătoare avea loc de maxim două ori pe an. Asta nouă în schimb, mă bântuie zilnic. Fac!

Anunțuri

5 responses

  1. vad ca iti place sa inchei contracte de telefonie. Poate si tocmai pentru stilul angajatilor si politica lor de marketing. Iti dai seama de cate subiecte amuzante ai fi fost privat altfel? Iar in ce priveste limbajul, noi nu suntem asa de nationalisti ca francezii. Ne place sa imprumutam cuvinte de la toata lumea, doar ca sa parem interesanti si emancipati cand ne dam drmul la gura in public. Ce este dincolo de cuvinte, conteaza mai putin.

  2. Pe vremuri, Chirita lui Alecsandri, cu francofonismul ei tip furculision a fost definitoriu mai bine de-o suta de ani (in copilaria mea era de bon-ton :-))) sa dai copilul la ore particolere de franse). Acum situatia o rezuma perfect textul tau si piesa Taxi-otilor:

    Dar noi suntem romani-verzi! 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s