„Tristă este căprioara…

…rătăcită printre munţi,

dar mai trist este copilul

rătăcit de la părinţi”.

Cam ăsta era unul dintre hiturile transportului în comun cu ceva vreme în urmă. Tramvaiele Tatra nu aveau în dotare sistem de sonorizare aşa că, în afara trancănelii specifice, cerşetorii asigurau o brumă de manifestare artistică pentru o buca’ de pâne, un bănuţ sau ce te lăsa şi pe matale sufletu’.

Lucrurile s-au schimbat, în autobuze şi tramvaie au apărut nu doar boxe ci şi elcidiuri, iar cerşetorii au cam rărit-o. Toate bune şi frumoase! Mai puţin partea aia cu anumiţi călători melomani, posesori de mobile şi lipsiţi de căşti care nu rezistă să nu asculte ceva ce numa’ muzică nu se poate numi.

Eu consider că suntem un popor milostiv. E o treabă ce nu ţine de educaţie sau de clasă socială, ci mai degrabă de istoria noastră de neam chinuit care a fost obişnuit mai degrabă cu puţinul decât cu multul. Şi aşa milostivi cum suntem dăm din puţinul nostru şi celor care nu au deloc. Nimic mai lăudabil!

Dar înainte să dăm noi de bună voie cui considerăm că are nevoie, cineva ne ia cu de-a sila oricât consideră că îi este necesar. Deşi competenţele mele nu mă recomandă pentru teme aşa complexe, nu pot să nu mă întreb, în neştiinţă de cauză, de ce tot noi tre’ să dăm din puţinul rămas şi nu cei care iau de la noi şi pentru asta.

Statutul de om serios te sileşte la analize complexe, la studii de caz ample şi îţi oferă o concluzie clară. Total neplăcută, da’ clară! Ei, iote că n-am chef să fiu serios! Nu-i treaba mea că statu’ are nevoie de bani pentru că oricum nu mă-ntreabă dacă-s de-acord să i-i dau, îi ia şi gata!; nu-i treaba mea că, deşi ia cât de mult poate, n-are niciodată suficient, să se descurce!; nu-i treaba mea să dau iar de la mine numa’ pentru că statu nu vrea să dea; nu-i treaba mea să fiu bunul samaritean atâta timp cât sunt bunul contribuabil!

Şi cu toate astea nu mă dezic de firea mea milostivă şi dau. Chiar dacă nu-i treaba mea!

Excepţie fac atunci când cel care cere s-a emancipat şi nu mai stă la cort, nu mai face ibrice şi linguri şi nici nu mai vrea să audă că nu aici e locul lui. Da, sunt zgârcit, e dreptul meu! E dreptul meu să nu dau bani pentru ghiuluri, pentru dinţi de aur, pentru palate de aramă, pentru merţuri şi pentru săbii, pentru cinşpe-douăzeci de puradei sau pentru petreceri infecte; e dreptul meu să mă întreb câţi bani dau ţâganii la stat şi câţi plătesc ceaseul; e dreptul meu să le spun ţâgani atâta timp cât se află în ţara românilor – eu la mine acasă dacă vreau ca veceul să se cheme căcăstoare, apăi căcăstoare se cheamă!; e dreptul meu să le neg toate drepturile sau să le consider privilegii, iar cerşetoria nu este un drept!; e dreptul meu să nu mă intereseze existenţa lor şi să nu fac absolut nimic pentru ei. E dreptul meu, ca proaspăt european care este (de parcă am migrat mai alaltăieri din savană toţi, da’ în fine), să le spun celor care ne confundă cu ţâganii aşa: acuma îs şi ai voştri, luaţi-i! dacă de săpun nu au fost buni, găsiţi-le voi întrebuinţare!

Om fi noi milostivi şi săraci, da’ parcă e prea mult să mai dăm şi la alţii şi să fim luaţi de fraieri!

Anunțuri

10 responses

  1. Mda, numai ca am o groaza de cunostinte cu buze vinete si ochii bulbucati (nu de la constipare), care se declara romani si injura tiganii. Unii din ei se poarta ca europenii, majoritatea ca romanii, cativa chiar ca tiganii. Dupa ce facem departajarea lui „luati-i”, dupa ADN, comportament sau ii donam pe toti emigrantii?!?

    • pentru simplu motiv că departajarea nu va fi posibilă niciodată şi-o şă devenim minoritari la noi în ţară, răspunsul la întrebarea ta nu-şi are sensul. Şi oricum mă depăşeşte realmente!

  2. Citesc, citesc şi iar citesc… Hai să vedem şi o altă faţă a ”ţărişoarei” că, nu zic, adevărat grăieşti dar…; dar ăsta poate însemna totul sau nimic. Repet ce am scris pe blog: de ce continuăm să promovăm politică, chiloţii pe care îi schimbă Simona Sensual, ce mai ”trage” Mutu, cât de rău trăim, câţi români au mai rămas în România. Ecoul la ce transmitem noi aici va ajunge şi la alţii. Şi ei: americani, nemţi, australieni sau… fiecare cu mămicuţa lui, toţi ăştia vor vedea România pe care le-o arătăm noi. Onorează-mă cu o vizită pe blog-ul meu. Respect!

  3. Trist este tocmai aspectul precizat de tine : ‘vom ajunge o minoritate in tara noastra’, e o tema cu o plaja mult mai larga de abordare, insa ca si concluzie, eu as face lagare ca hitler, nu faci nimic bun pentru societate? ( inafara de o gasca de puradei nespalati mucosi , violenti, furaciosi) Buuun iti ofer un bilet dus spre fericire si palatele lu’ Cel de sus! Da, sunt rasista!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s