Opăriţii

Nimic, dar absolut nimic din toată blogosfera, din toată galaxia site-urilor de tot felul, a forumurilor de toate culorile şi a oricăror manifestări de liberă exprimare, nu mă sictireşte mai rău decât aberaţiile politice.

Că politicienii ne tratează cu sictir, ne scuipă-ntre ochi zi de zi şi ne şterg doar în campaniile electorale, asta pot să înţeleg. Nu-mi place, nu-mi convine, da’ alternativa existentă în momentul de faţă nu mă atrage. Aşă că-mi văd de viaţa mea.

Sictiru’ meu maxim se naşte atunci când constat că toată lumea creştină, atee, satanistă, penticostală, heterofilă, bisexuală, necrofilă, bâlbâită, surdo-muto-ciunto-chioară a devenit cunoscătoare de politică. Nu doar cunoscătoare, dar şi comentatoare şi plină de aplomb!

Libertatea de exprimare reprezintă argumentul unic şi suficient al mâncătorului de rahat politic. Dacă aşa vrea plua lui, aşa face şi oricine nu e de acord cu el  merită băgat, scos, arătat cu degetu’ şi dat afară din ţară. Cine e de acord cu el da’  înjură pe cine nu trebuie, primeşte suprema invitaţie de intrare înapoi în uter şi bulină neagră.

Nervozitatea şi patima acestei manifestări sunt demne de cauze mai bune. Dacă ar fi tratat cu acelaşi interes şi clasele primare, cu siguranţă ar fi scris într-o limbă mai apropiată de cea română. Aşa, scriu şi prost şi greşit. Şi mai ales degeaba!

Tot greblătoru’ de veveveuri are senzaţia că un comentariu prompt la orice articol de duzină, îl face mai inteligent. Şi crede că menirea lui e să spună răspicat orice îi vine lui pe chelie. De la grupa pregătitoare până la casa de pensii tot cugetătorul e preocupat de tamponele elenei udrea, de băşinile lu’ ilici iliescu şi de ouăle lu’ năstase. Nu există nimic mai nobil pe lume decât să mesteci în vis dejecţiile lu’ mirşia balea şi să le caci la prima oră pe blog, pe site, pe mail sau, în lipsa acestor mijloace, în capul familiei trezită în regim de urgenţă pentru a face plecăciuni în faţa genialităţii second-hand din fundul mahalalei pe care ai dobândit-o ca supremă recunoştinţă a naturii pentru tine.

Behăială generală produce sute şi mii de căcăreze pe oră. Dacă a spus ciutactu’ start!, toată turma o ia din loc. Puştani de liceu, tute emancipate, deraiaţi de toate vârstele şi ocupaţiile, popi, enoriaşi, cerşători sau oricine empatizează maxim cu ciutacu’ tre’ să pună o căcărează mică lângă vârtosu’ răzvrătitului cu ochelari. Cine nu se deşartă împreună cu ei, e prost! sau de căcat!

Fanteziile erotice au devenit politice, doar complexaţii mai au dintr-alea cu două femei, cu sclave şi cu biciuri. Caracterele producătoare ale ţării visează că udrea le suge deştele şi gioană îi şterge la fund; că manghelie conjugă verbul a fi în timp ce antonescu le taie unghiile sau că băşescu îl sodomizează  pe boc de faţă cu ei. Singura orgie posibilă rămâne cea a camerelor reunite la care protestanţii neamului se prezintă cu maciuca sculată.

Dacă toată scurgerea asta de behăieli şi fecale ar schimba ceva în bine, aş înţelege-o. Dar nu face altceva decât să înregimenteze, zi de zi, gloate întregi de partizani incapabili să înţeleagă ce se petrece în jurul lor. Şi imediat se apucă de urlat în gura mare că suntem ţara lu’ neica nimeni, că toţi suntem proşti numa’ ei dăştepţi şi că or să facă ei ceea ce trebuie făcut.

Şi nu fac nimic altceva decât ceea ce ştiu şi pot să facă: băşici şi căcăreze! Iar ăia care le provoacă îşi văd de treaba lor şi o dată la patru ani le promit plasturi şi hârtie igienică compensate. Şi uite-aşa se face linişte şi-n loc de „hai sictir” primesc un vot!

Eu mă lipsesc de orice vot, aşă că hai sictir!

Anunțuri

13 responses

  1. Politica in Romania este cea mai mare inselatorie legalizata !!! Nu suport politicienii , modul in care conduc tara si ultimul lucru pe care l-as face este sa le acord spatiu pe blogul meu . Tin sa precizez ca blogul meu nu-i nimic special si oricat as fi de lipsita de inspiratie tot nu as scrie despre magari !!!

  2. Ce să-ţi spun Vlad… sunt nou pe wordpress şi chiar îmi pare bine că am dat prima dată de tine. Ţi-am luat ”la puricat” un pic articolele şi vreau să îţi spun pe un ton asemănător limbajului tău: Eşti foarte tare frate! Problema e că realităţile astea cotidiene şi tipic româneşti îmi lasă şi mie un gust amar dar… ne merităm soarta. După principiul: fii tu schimbarea pe care o vrei în lume, ar cam trebui să punem umăr la umăr şi să nu mai acceptăm rămăşiţele altora; totul dar totul pleacă de la mentalitate şi educaţie. De asta eu prefer să promovez ce încă a mai rămas frumos şi pur în ţara asta. Gândeşte pozitiv, prietene! Gândeşte pozitiv!

    • În primul rând îţi mulţumesc pentru apreciere, iar în al doilea rând ţin să precizez următoarele:
      – cred cu tărie că sunt foarte mulţi români care pot fi consideraţi cu uşurinţă modele sociale, care trăiesc frumos şi emană bun-simţ, onestitate şi respect. Nu consider că suntem ţara cea mai nenorocită din tot universul şi am argumente care-mi sunt suficiente.
      – mă declar patriot fără ca asta să mă împingă spre afirmaţii războinice sau atitudini radicale; mi-e ciudă că prea mulţi cer schimbarea fundamentală a României fără să facă absolut nimic. Schimbarea individului va duce la schimbarea societăţii, dar individul blamează societatea fără a conştientiza că e parte inegrantă. Sau cum ar zice copacul: ce pădure nasoală în jurul meu!;
      – nu pot să afirm că gândesc strict pozitiv, pot doar să declar că sunt încrezător.
      Cam asta a fost de spus…
      Numai bine! Te mai aştept…

    • Nea Costache, mă văd nevoit să fac o precizare. Nu pledez pentru ignoranţa totală în materie de politică ci doar pentru raţionalizarea manifestărilor legate de acest subiect. Una e să susţii punctual o părere şi alta e să preiei părerile altora şi să le spui în fel şi chip fără a fi conştient de ceea ce spui. Una e să spui că nu ştiu cine a făcut cutare treabă şi să te rezumi la un articol fundamentat şi fără redundanţe, şi alta e să faci din orice subiect motiv de scandal pe care-l alimentezi cu tot felul de mizerii fără a mai păstra legătura cu realitatea şi cu minimul de conduită necesar unor exprimări pe care ţi le doreşti publice.
      Trag speranţă că am reuşit să subliniez cu această ocazie nuanţa articolului meu şi că n-am lezat pe nimeni care nu face subiectul aceluiaşi articol.
      Numai bine!
      P.S.: am mai fost frecvent în vizită la matale, da’s mai timid de fel şi nu mi-am permis să-mi fac simţită prezenţa, bine că erau câinii legaţi 🙂

  3. Această doamnă cu moravurile lăsate la ȋntamplare, pe numele ei de fată mare Politica, are aceleași năravuri peste tot ȋn lume și nu face abstracție niciunde.
    Locuiesc ȋn Anglia de un an și involuntar mă trezesc ȋn situația de a prinde câteva dintre știrile difuzate la TV și, sincer ȋți spun, nu văd nicio diferență față de ceea ce se petrece ȋn grădina noastră. Interesul de ordin personal se găsește abundent printre lorzii ce hotărăsc destinul „englejilor”… de aici și lipsa unei discrepanțe cu caracter constructiv ce ar putea duce la derivarea regulii că politica este un MC (Mancator de Cacat) care, cu vorbele sale mieroase, ne sucește mintile ȋn dezbaterile televizate, ȋnsa fara nicio concretizare ca și soluție a subiectului dezbatut.
    Referitor la exercitarea unui drept constituțional, un ilustru profesor de Politologie afirma că « lipsa de la vot reprezintă anularea dreptului de a comenta o acțiune, situație sau decizie ce ține de politic ». Adică n-ai voie sa-ți „fecalizezi” toată atenția peste toți politicieni.
    Şi acum, pentru cei care au mereu câte ceva de comentat, ȋn sens negativ, despre România, le spun sa se linișteasca și să se bucure de frumusețile pe care ni le oferă. Rozul de afară e spălăcit. Oamenii sunt la fel sau, poate, mai răi…

    • Perfect de acord. Consider că acţiunea de a vota nu ar trebui să fie doar un drept, ci chiar o obligaţie. Asta chiar în condiţiile în care avem de ales răul cel mai mic, dar până la urmă trebuie să ne asumăm răspunderea şi să putem cere socoteală celor care ne reprezintă din poziţia omului activ şi responsabil, iar nu din cea a omului indiferent şi câcotaş.
      Ţin să remarc încă o dată calitatea şi claritatea comentariilor tale, le apreciez în mod deosebit dar le tratez în mod egal cu celelalte. Doar că ale tale îmi uşurează misiunea 🙂
      Numai bine!

  4. Sechele comuniste. Inainte il injuram pe tovarasu la coada la tacimuri si spuneam bancuri pe la colturi. Acum e la liber si s-au diversificat canalele de comunicare! E singura difernta intre atunci si acum. Aaaaa, mai e una: Elena… asta e mai decoltata! 😉 Acum ca a vorbit si la Academia Romana, chiar am un sentiment de deja vu 😉

    • nu le-aş numi sechele. sunt doar termene de comparaţie între două sisteme, dar asta nu înseamnă că cel din urmă a fost mai bun decât cel de acum. dar nici că asta e bun, e doar mai puţin rău…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s