Este da’ s-o terminat!

În vremurile în care existau doar aprozare şi alimentare, tutungerii şi cofetării, promoţiile lipseau cu desăvârşire. Laptele era la sticlă, zahărul vărsat, aurora la litru şi toate la raţie. Singurul indiciu care dezvăluia că ceva se vinde undeva era coada; magazinele fără coadă erau fie precum Muzeul Ţăranului lunea, adica goale, fie precum izmenele lui iliescu, adica pline de lucruri inutile.

La coadă se stătea organizat, se înainta cu greu şi se primea puţin. Oamenii vorbeau despre vreme, vremea îşi vedea de treaba ei, oamenii de treaba lor şi vremurile erau cum erau. Adică rele.

Sătui de stat la cozi, de discuţii plicticoase şi de dat la export găini fără ghiare şi fără cioc, tovarăşii au făcut gât. Ceea ce s-a dovedit a fi un fapt necesar şi binefăcător, mai ales pentru dispariţia cozilor şi repatrierea găinilor. Apariţia compotului de ananas a venit la pachet cu noi subiecte de discuţie,  temele despre vreme au apus şi-n locul lor a răsărit grija politică, goana după senzaţional şi mirajul curcanilor americani.

Vremurile senzaţionale pe care le trăim au făcut uitate cozile la care tovarăşii se înghesuiau să-şi cheltuie banii. Vremurile rele pe care le-am trăit cu banii la cec au făcut imposibile fanteziile de astăzi. În vremurile rele aveam fantezii despre ce am putea face cu banii, astăzi avem doar exemple despre ce am putea face dacă i-am avea.

Dar nimic nu e mai senzaţional decât libertatea de a înjura cu patos la coadă la rate, ceea ce odinioară  înjuram în gând la coadă la lapte.

La fel ca şi atunci, nici acum nu ne aude nimeni.

Anunțuri

16 responses

  1. Am gustat putin din painea luata de „la coada”, am baut nitel laptic dimimeata devreme, dupa ce lasam sacose cu sticle goale la rand sau cu pietroaie atunci cand au inceput sa dispara sticlele – sacose legate intre ele, verificate din doua in doua ore sau lasate la risc.
    Toate aceste evenimente-amintiri, m-au afectat intr-un fel insa ceea ce m-a impresionat a fost faptul ca niciodata nu am uitat a fi ospitalieri, oferind tot din putinul avut. De aici si povestea cu cei doi colegi de serviciu:
    – Muiere, a venit colegul meu in vizita! Asa ca scoate o stacana de vin, taie o gaina si fa-o la gratar.
    – Pai, barbate, uitasi ca nu mai avem nicio oratanie in ograda? Un’ ti-e capu’?
    – Nu conteaza, taie si tu una de-acolo!

  2. Am mâncat şi pită la tichet şi chestii cumpărate când ne aşezam la coadă pe principiul: „Vedem noi ce bagă”, am stat şi la cozi aşteptând să vedemce se bagă iiar dopă câteva ore auzeam o vâzătoare grăsană zicând: „Azi nimic, poate mâine”. Am băut cafea din nechezol.
    Regret ceva totuşi. Savoarea bancurilor cu Ceauşescu ce se spuneau cu voce scăzută dar care stârbeau hohote de râs.
    ______________________
    Vremurile senzaţionale de care zici, nu sunt altceva decât nota de plată pentru faptul că după 90 românii au votat cu bucurie zâmbetul parşiv de Dacie a lui Iliescu, în loc să-i tragă un picior în celulită şi să-l întrebe: „Băi comunist împuţit, cui Paştele mă-ti îi zici tu:
    -Dragi tovarăşi, Dictatorul a întinat nobilele idealuri ale Comunismului… tocmai când tinerii mureau în stradă strigând: Jos Comunismul?”

    • deşi eram şoim al patriei şi ascultam congresle în clasă în poziţie de drepţi fără să înţeleg o iotă, primele bancuri pe care le-am învăţat au fost cu tovarăşu ceauşescu şi chiar îmi făcea plăcere să le spun… mai târziu le-am învăţat şi pe alea cu iliescu, da’ nu mai râdea nimeni….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s