Noi înşivă

Până să învăţ primele înjurături adevărate, îi invidiam pe copiii care nu erau singuri la părinţi.  Eu îmi băteam păpuşile, ei se băteau între ei; eu duceam singur gunoiul, ei îl duceau pe rând; ei dormeau împreună, eu singur; ei jucau nu te supăra frate, eu desenam frăţiori; eu cu ei eram prieteni, ei cu mine tot aşa; când ne certam, nu mai eram prieteni; când se certau, rămâneau fraţi.

La vârsta la care făceam comentarii la „Sobieski şi românii” am învăţat şi primele cuvinte cu „p”. Mai târziu am învăţat să le şi folosesc. Pe urmă le-am folosit. Tot atunci am încetat să îi mai invidiez pe cei care nu erau singuri la părinţi.  Fiind unic descendent nu puteam să mă înjur de mamă. Ei puteau.

Drumul spre maturizare mi-a trezit şi sentimente mai înalte. Unele dintre ele s-au demodat în timp, unu’ s-a născut direct demodat. Demodatu’ meu le-a provocat multor prieteni milă sau hohote de râs, iar mie mi-a oferit ocazia de a mă înjura de mamă ca un frate. Ocazie pe care am refuzat-o tocmai din cauza unui cuvânt cu „p” considerat de mulţi înjurătură: patriotism.

Ei, acuma că v-am înjurat aveţi şi voi voie!

Anunțuri

7 responses

  1. cred ca si eu ii invidiez uneori pe cei care nu sunt singuri la parinti…uneori
    alteori nu caci la criza din zilele noastre nu as mai fi avut atatea facilitati :))
    suna egoist,stiu dar asta e…

  2. chiar ai de ce sa-i invidiezi pe cei care nu sunt singuri la parinti. Am un frate mai mare cu 4 ani si da, ne certam si noi, ne bateam, ne tachinam…

    Dar am crescut… si nu stiu daca se poate compara ceva cu atasamentul fata de un frate adevarat. Repet, cand eram mici ne bateam in fiecare zi… azi, pentru frate-miu – ORICE 🙂

  3. pentru un fost baiat singur la parinti esti extraordinar de prolific.este si o noua denumire stiintifica „blogosferus prolificus”….eu nu ma supar ca ma sparg de ras 😉

  4. Eu nu ma bateam cu fratele, imi luam bataie; duceam singura gunoiul; ei, iti dai seama k nu am dormit cu framiu :)) era frumos odata, de mult, melodia lui Leasa Dragos – Diferente prezinta tot ce faceam si cum faceam. Nu eram copii terorizati ca astia cibernetici.

  5. Si eu am o sora si ma bucur foarte mult ( de cele mai multe ori ) ca o am. Inainte, cand eram mai mici, am avut numeroase certuri, ne bateam, ne trageam de par, in fine … :)), dar acum, cand suntem mai mari, realizam ce bine e sa fim alaturi una de alta. Timpul si implicit maturizarea noastra ne`a facut sa ne pretuim mai mult una pe alta. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s