La tâţi ni-i greu!

Banc urban explicativ:

„porcuşoru isteric intră nervos într-o cofetărie şi zice: doamnăă, primiţi comenzi? ; doamna zice: da. la care porcuşoru: CULCAT!”.

Mi-am petrecut o bună parte din copilărie la ţară. Acolo, dacă n-ai cu cine te juca, te joci cu o mâţă, cu un câine sau chiar cu un porc. Eu, de cele mai multe ori aveam cu cine mă juca deoarece mai erau doi-trei veri veniţi, ca şi mine, în vacanţă. Da’ viaţa la ţară nu-i numa’ o joacă şi, chiar dacă nu ne punea nimeni la treabă, eram trimişi prin sat la vreo mătuşă sau la vreun unchi, la vreo tanti sau la vreun nene ca să-i ducem vorbă sau să întrebăm câte ceva. Aşa s-a făcut că toată ziua bună-ziua eram cu „săru’mâna”-n gură din poartă-n poartă: săru’mâna, m-o trimis tataia să vă-ntreb dacă aveţi otravă de guzgani; săru’mâna, o zîs mamaia că mâine tre’ să mergeţi la ceapeu; săru’mâna, la matale o fost factoru’? că la noi nu… Bunică-miu ţinea foarte mult ca noi să fim foarte politicoşi şi, fie de frică, fie din obişnuinţă, cum vedeam o babă sau un moş, că-i cunoşteam, că nu, dăi cu „săru’mâna” şi cu fasolea sfeclită. Unu’ dintre verii mei a luat aşa în serios treaba asta încât, după trei luni de stat la ţară, când l-a luat maică-sa la oraş, el dădea „săru’mâna” oricui aducea a tanti sau a nene. Da’ acuma-i bine, sănătos şi noi asemenea, mulţumim de întrebare!

După ce s-a dus copilăria mea şi am rămas blocat în urban, am observat ce înseamnă civilizaţia!Lucru mare bre! Păi aici nu-i ca la ţară. Ce atâta „săru’mâna” şi matale şi dumneavoastră?! Aici  se zice „bună” şi „ciao”, tu şi dom’le şi atâta tot! Aici fasoleşti sfecla dacă-ţi trebuie ceva sau dacă o impune neapărat situaţia, altcumva produce riduri. Mulţumesc e merci, da’ nu se face abuz de el,iar câteodată nici măcar uz.

Deşi sortit oraşului mi-am păstrat deprinderile de ţăran şi mă suprind dând săru’mâna şi hlizind chiar şi atunci când nu sunt băgat în seamă.

Da’ cu toate astea e mai bine la oraş. Şi mai amuzant, asta-i clar!

Banc rural explicativ:

porcuşoru nărăvaş intră nervos în bufet şi zice: săru’mâna doamnă, primiţi comenzi? doamna zice:da. la care porcuşoru: şi n-aţi vrea să vă întindeţi puţin pe jos?


Anunțuri

19 responses

  1. :)) Si eu sufar de aceeasi boala a taranului ajuns la oras, In copilarie, asemeni tie am stat mai mult pe la tara pe la bunici si m-am ales cam cu aceleasi deprinderi. Si acum salut pe absolut toti cei pe care ii cunosc si le ofer si un zambet , ca nu ma dor falcile daca ranjesc fasolele la ei. Eu zic ca e un semn de buna-crestere si un plus de superioritate in fata vecinilor pe care ii doare gura sa raspunda la salut, a celor care zambesc doar cand vor ceva de la tine, a celor care atat timp cat ii ajuti si le dai ce vor te saluta si cand nu le mai esti de folos te ignora.

  2. Îmi aduc aminte rânjind fasolea în vid, că era o fată în gaşca noastră care nu zicea „saru’mâna” ci „bună ziua”, la oamenii mari… şi ni se părea că era aşa de tare ca avea aşa de mult tupeu.. deh.. eram copii mici şi proşti cu mentalitatea formată de părinţi comunişti (care acu’ sunt total depăşiţi de vremurile astea „nebune”.. )

  3. M-am regăsit, să trăiţi! Cu vacanţe de vară integral petrecute la ţară, într-un sat uitat de lume şi de timp, cu veri poznaşi, cu zâua bună la tătă lumia… şi multe asemenea. Urbanul Fărcaş a păstrat şi el destul din ţăranul şi ardeleanul din el. Chiar prea mult… Scurtă poveste: Acu vreo două luni, prăjind un „linge-te pe degete” file de fitofag, am observat că nu avem (in a relationship) usturoi deloc. Apăi, peşte fără mujdei nu mere! Aci (Bucureşti, Pantelimon) nu se practică mersul cu cerşitul pe la vecini, ca la mine în Mediaş. Da` io-s din Mediaş… Am sunat la vecinul de vis-a-vis. Stupoare, mi-a deschis! Am cerut. Double stupoare… mi-a dat! Vecinul era un nene pe la vreo 50 de ani. Eu am 30. Şi-acu faza… copilul din mine, care este, s-a trezit şi-a cuvântat, aşa cum era el obişnuit de mic, din Ardeal: „Sărut mâna!” … Jur că nu ştiu cum a ieşit pasărea asta pe gură. Am intrat în pământ de ruşine! Io, berbec de 30 de ani, să-i sărut mâna unui şi-mai-berbec de 50! How gay is that?! 😀

    Apropos, fain stil domnule Vlad! Bine ai venit în blogroll-ul meu!

    • Tu din Mediaş, eu din Iaşi. tu pantelimon, eu militari. şi ne-am întâlnit la Târgu Jiu la nea Costache. asta da treabă!aşa, ca-ntre ţărani,dacă-mi permiţi :).

      mulţumesc de găzduire! mai adineaori ţi-am călcat şi eu prin bătătură şi mi-am propus să mai trec.
      mult noroc!

  4. eu n-am avut parte de copilarie la tara, nici macar asa de-un weekend, ca ai mei bunici erau toti cazati la bloc. te invidiez, mai ales ca imi petreceam vacantele citind Amintiri din copilarie, Viata la tara si La Medeleni.

    deh, fiecare cu ce poate.
    si io le zic cu saru’ mana la parinti, bunici si la parintii si bunicii prietenilor, ca asa m-a invatat.
    cu fasolea mai slabutz… totdeauna ma gandesc ca poate mi-a ramas ceva patrunjel sau mac de la pranz. 😛

  5. Scrii tare fain Vlade!
    Mi-ai adus aminte de copilarie. Vaz ca ai strans p-acia tot nostalgici. Si eu am ramas cu „sar-mana!” ca obicei, obisnuiesc in continuare, la femei si batrani. Si vaz ca nu le displace! :-)))

  6. simpatic porcusorul asta… are in el o ironie buna, era sa zic fina. si are variante, porcusorul urban si porcusorul rural…imi amintesc si eu despre un porcusor care insotea stapanul la oras. Pe drum un taran il intreaba: „omule, unde duci dobitoaca”. Omul raspunde:” dobitoaca e la facultate, asta e pila”….desigur, e un banc mai prozaic de pe vremea cand, un porc autentic mai valora ceva si supermarketurile erau doar in povestile despre West si capitalisti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s