Tanti mama lu’ Aduţu

Tanti mama lu’ Aduţu şi cu fiul ei, pe care am uitat cum îl chema, locuiau la etajul 5.

Aduţu ieşea afară să se joace, nu mai devreme de ora 11.  Noi eram deja la datorie şi apariţia lui ne cam strica planurile pentru că trebuia să-l introducem şi pe el în ecuaţie. Într-o dimineaţă, pe la zece jumate, Aduţu era deja afară deoarece tanti mama lui dădea cu soluţie de gândaci în casă. La fix unşpe fără un sfert ne-am apucat, pentru prima dată în formaţie completă, de mijata. La fix unşpe fără şapte minute l-am găsit pe Aduţu ascuns în scară, l-am scuipat şi era rându lui să mije. Numa’ că Aduţu nu se dădea dejoc mişcat de la locul lui şi ne privea cu ochii neobişnuit de mari şi bulbucaţi. În timp ce-l întrebam de ce nu mai joacă şi el ne spunea că ar fi trebuit să fie în casă la ora aia, răspunsul ne-a intrat pe nas. Până la 5 era mult de urcat, aşa că am ales să o înştiinţăm pe maică-sa ţipând la geam: ” tanti mama lu’ Aduţuuuuu! Aduţu s-a căcat pe el!”.

Cam pe la a patra strigare tanti mama lu’ Aduţu a ieşit la geam.

– ce-a făcut?!

– s-a căcat pe el!

ei, cum aşa? unde?

în scară.

da’ când a făcut asta?

între unşpe făr-un sfert şi unşpe fără şapte minute!

În fine, s-a isprăvit povestea, nu înainte de a se răspândi în tot cartierul. La ceva timp vine unu’ şi ne spune că a aflat de ce s-a căcat Aduţu pe el. Cică aflase tanti mama lui de la tanti mama lu Aduţu la coafor. Cică ceasu’ lui bilogic sună pe la zece jumate, unşpe făr-un sfert şi tot atunci se şi trezeşte din somn; problema e că Aduţu doarme în puţulica goală şi când se duce la baie se aşează direct pe oală, fără alte griji. Aşă că, dragi copii, în clipa când i-a sunat lu’ Aduţu ceasu’ biologic el nu se afla nici în pat, nici fără pantaloni şi nici în casă. Şi cum Aduţu’ nu fusese învăţat că trebuie daţi pantalonii jos, nici că i-a dat.

De la acel episod, nici Aduţu şi nici tanti mama lui nu au mai sărit peste etapele educaţiei celui dintâi. Astfel a ajuns Adi om la locul lui, bine educat şi capabil să-şi educe copiii aşa cum trebuie.

Din păcate, povestea lui Aduţu nu a fost trăită şi nici auzită decât de foarte puţini. Ceilalţi, actuali părinţi, taţi şi mame, repetă greşeala lu’ tanti mama lu’ Aduţu: îşi duc odraslele la movieplex înainte de a le duce la teatru de păpuşi; la mall înainte de librărie, la mec înainte de cofetărie.Pauză de dat pantalonii jos, revin.

Cum ziceam: le cumpără întăi laptop, pe urmă păpuşi; le instalează messu, pe urmă le arată abecedaru; le pun telecomanda în mânuţe înaintea cariocilor şi-a cărţilor de colorat; îi învaţă despre madonna, apoi despre badea, apoi despre salam şi-ntr-un final, despre Prâslea cel Voinic sau Greuceanu.

Tanti mama lu’ Aduţu, săru’mâna, dacă citiţi aceste rânduri, puteţi să staţi liniştită! În ziua de azi nu mai e nimic anormal în a te căca înainte de a da pantalonii jos.

Anunțuri

26 responses

  1. In ziua de azi,nimic nu este mai anormal decit perioada in care am noi copii si parinti nostri ne-au crescut fara mc donald’s,internet,si toate cele din ziua de zi.Spunemi si mie te rog ai vazut vreun copil sa se joace in zapada zilele astea,ca eu unul nu am vazut,nici macar unul,ca toti stau in fata calculatorului sau a televizorului.

      • „Cica Mircea Badea, Oreste si Mitoseru, pe vremea cind formau un „cuplu” 🙂 primesc premiu de la Felix (pe atunci lucrau toti 3 la antene!) o excursie la New York. Ajunsi la destinatie, descopera astia ca minunata metropola era in fierbere mare: se faceau inscrieri la concursul cu cele mai mari premii din istoria concursurilor!!!
        Concursul consta in mincatul unui kilogram de prune, bautul unui kil de apa si urcatul pe scari, dupa ce minacau si beau, a celui mai inalt zgirie nori. Conditia ca sa cistigi marele premiu era sa nu te te c..i pina nu urci toate etajele. Te c…i, erai descalificat!
        Se inscriu astia trei la concurs, vine ziua cu pricina si primul intra in joc Mitoseru. Urca asta niste etaje, il taie c…..a si pierde concursul.
        Ii vine rindul si lui Oreste. Urca asta ce urca, mai mult decit colegul lui, dar are ghinion si pateste la fel, iesind, bineinteles, din joc.
        Intr-un final se aude si Mircea Badea strigat. Maninca asta kilu de prune, bea apa si incepe sa urce. Pe la etajul 25, ghinion, il apuca burta. Acu’ ce sa faca, se suceste, se invirteste si vede un carucior cu un copil mic in el. Da copilul la o parte, se c..a in carucior, pune copilul la loc si incepe sa urce iar. Ajunge pe la etajul 60 si din nou, coshmar! Burta… Se uita in stinga pe scari, se uita in dreapta, si, dupa o usa, vede un betiv. Sta, se gindeste si-i vine o idee: da pantalonii jos la betiv, asta ramine in izmene, se c..a in pantalonii aluia, termina „treaba”, il trage panatalonii la loc betivului pe el si incepe iar sa urce.
        Cind mai avea un etaj, il apuca iar transpiratiile… De data asta nici carucior, nici betiv, nimic! Ce dracu sa faca acum, ca daca se scapa, pierdea la mustata?
        Cum se stergea el asa de transpiratie se loveste de cozorocul la sapca si i se aprinde becul! Scoate sapca de pe cap, face in ea si-o arunca peste geam.
        A doua zi ziarele din America titrau pe prima pagina, mare: „Romanul Mircea BAdea, marele cistigator al concursului!”
        Tot pe prima pagina a ziarelor, dar mai pe-o margine, un alt titlu: „In blocul unde a avut loc concursul s-au petrecut trei fenomene ciudate: un copil s-a c…t de doua ori greutatea corpului sau, un betiv s-a c…t intre izmene si pantaloni, iar un om s-a aruncat de la penultimul etaj al cladirii, pina jos raminind doar sapca si c…..l.” 🙂

        Pentru ca ai activat „blegrollu” 😉

  2. :))) hai că am râs cu poftă.. dure fazele când camarazii de joacă se căcau pe ei.. multe râsete s-au consumat în episoadele astea.. mă bucur că ţi-am descoperit blogu’.. îmi provoci flashback uri din copilarie! 😀

    • eu mă ţin cu dinţii cu tot ce îmi aduce aminte de copilărie. dacă scobesc bine pe-acasă cred că mai am şi-acuma primu meu biberon.
      mă bucur să aflu că există persoane pentru care nu tot ce e vechi este învechit.
      noroc!

  3. Pingback: Vlad Ionuţ: Tanti mama lu’ Aduţu | Blogul lui Nea Costache

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s