Cultiva-m-as

Se zice ca modestia e calitatea celor fara alte calitati. Asta am auzit-o printr-a sasea si-am inteles-o printr-a noua cand, in prima zi de practica, am facut cunostinta cu cei 2 maistri (Lolec si Bolec in folclorul clasei noastre); fara pregatire sau/si calificare de profesori, dar cu aspiratii si convingeri de academicieni, personajele cu pricina (tovarasi de pahar, de sticla sau de orice putea gazdui tarie) nu faceau altceva decat sa-si ridice unul altuia slavi, in loc sa ne invete cum e treaba cu tarotu, filiera sau cu unghiu de taiere la balama. Am taiat, pilit, injurat fix doua saptamani la o balama si zi de zi imi pierea cheful de pilit in detrimentul aluia de injurat cu fiecare moment in care unu` sau altu` lua cuvantu: „Faceti cum v-a spus domnu`(??? am uitat cum ii chema, da` o sa fac apel la folclor) Bolec, are o vasta experienta si-a invatat atatea si-atatea generatii!” , ” Domnu maistru Lolec e cel mai bun maistru pe care-l puteti avea”, „Domnu Lolec e un om deosebit si plin de bunavointa!”. Plus alte si alte cazuri in care fiecare a facut si-a dres, a inventat, a revolutionat, a salvat planeta si galaxia, universul!

M-am gandit eu in mintea mea de clasa`ntai liceeala ca n-ai ce sa ceri de la doi semianalfabeti ajunsi peste noapte „profesori”, asa ca pana sa ajung la facultate am crezut ca astia doi erau taman pe dos ca-n zicala introductiva, adica: plini de calitati pe care, in lipsa modestiei si-n prezenta unui numar foarte limitat de sinapse, doar ei si le gaseau iar noi nu.

Ajung la facultate (ecologica daca e sa ne luam dupa acte) si in rand cu finantele, contabilitatea si statistica pe orarul meu se regasea un obiect a carui denumire mi-a adus aminte de „educatia moral-civica” din gimnaziu. Se numea „educatie ecologica”! Profa, o HB (hoasca-batrana), patrunsa pana intre ciorapi de atata ecologie, nu scapa niciun prilej de a ne vorbi despre cum mananca, ce mananca, de ce mananca, ce face cu ce mananca, unde ajunge ce mananca si ce ecologic e ingrasamantul care iese din ea; avea asa o verva si-o stima de sine povestindu-ne toate lucrurile astea incat, daca erai vreun martian ratacit pe Pamant, ai fi crezut ca pana la ea (HB) oamenii se hranisera prin fotosinteza sau in mod parazitar,  conectati la copaci prin cordonul ombilical; aveai senzatia ca lumea intreaga ar trebui sa-i multumeasca ei pentru inventarea latrinei, a hartiei igienice  si, inainte de toate, a curului cu gaura!

Femeia asta reusea ca orice ii iesea pe gura sa se raporteze in mod direct propriei persoane si sugera ca in lipsa ei nimic n-ar fi avut sens; pentru ea modestia reprezenta un ingredient toxic, motiv pentru care refuza sa intre in contact cu aceasta. Mi-am vazut de conturi si balante mai departe si, cum antipatia era reciproca si incurabila, m-am lasat de ecologie reprofilandu-ma catre sfere mai joase.

La facultatea numarul doi am avut profesori nu doar competenti ci si capabili sa invete studentul si sa-l faca sa-nteleaga ce-nvata. Printre ei s-a strecurat, in anii 3 si 4, un anume director de televiziune cunoscut telespectatorilor din Moldova ca vocea plicticoasa si mintea inceata a comentariilor fotbalistice. Dom` comentator-director-profesor (numit, sa zicem, Arhire) ar fi trebuit sa ne predea un anume obiect, sa zicem ca „strategii mass-media” astfel incat la finalul anului tot ratanu` sa aiba habar ce-s alea; marturisesc ca, la finalul anului, noi am avut habar, el tot nu. Dom` profesor venea la curs si ne povestea ce facea el ca director, cate destine tinea el in buzunar, cum a ajuns din comentator sef, din sef director si relua ciclu pana i se termina ora juma`te de profesorat si se ducea la birou sa le spuna angajatilor cum a ajuns el profesor, cate destine modeleaza el si ce ratani suntem noi ca nu-nvatam nimic din ce-ar putea el sa ne predea daca ar avea habar. Am aflat constant si repetitiv pe unde a fost, ce-a vazut, cu cine a vorbit, cu cine a dat mana, cine a dat mana cu el, care si cat de importanta e contributia lui la evolutia rasei umane si singurul mod in care puteam scapa de acest cult al personalitatii era neprezentarea (chiulul) la cursul „strategii mass-media”. Ceea ce am si facut.

Mi-au trebuit 4 ani de liceu si cam tot atatia de facultate ca sa-nteleg ceea ce aflasem  in clasa a VI a si sa nu subscriu ci, mai degraba, sa contest; n-o sa ma avant in pledoarii, doar am sa sustin ca modestia e cea care le certifica celor ce le au, calitatile.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s